luni, 25 aprilie 2011

Do worry if you’re not: Happiness (Solondz, 1998)




Un film grav ca nevoia despre care vorbeşte. Nevoia de a fi fericit.
Din nefericire, sunt puţini oameni care au curajul să-şi fericească viaţa, cei mai mulţi îşi feresc viaţa de ei înşişi.

Deşi îţi explodează amăreala în cerul gurii, în timpul filmului, pe alocuri îţi vine să râzi. Mai verde crud, aşa: hai că se poate să mi-o coacă şi mai rău.
Laitmotivul filmului devine melopeic pe chitara lui Joy Jordan şi aproape nesperat de zglobiu, în vocea tipului de pe final:
It seems that things I’ve wanted in my life, I’ve never had
So it’s no surprise that living only leaves me sad
Happiness where are you? I’ve searched so long for you
Happiness what are you? I haven’t got a glue
Happiness why do you have to stay… So far away… From me?


Spun că filmul este unul deştept, tocmai pentru că nu dă răspunsuri, ci îi provoacă pe privitori să-şi găsească propriile întrebări.
Însă cert este că pe drumul lor spre fericire, protagoniştii îşi întâlnesc propriile vieţi nefericite.


PS:
Btw, când vreţi să fluieraţi, fluieraţi doar dacă vă cheamă Bobby McFerrin.

2 comentarii:

  1. Zvarlugo,ce-mi place cand te faci tu mare si Bond si scrii despre filme serioase cu aerul ala sfatos si serios:PPP
    succint si esential de misto scrisesi despre Happiness cum ai scris odinioara despre filmul fratilor Coen
    la mine-n cap si-n dvd,Happiness se imbuca intrucatva cu American Beauty,nu stiu de ce,da o sa-i zic sinceritate goala pusca sa fiu in ton cu Bond:))
    V.
    ps:
    sa-mi fac griji daca fluier si cand ma cheama Bob Marley cu Iron lion zion?:))
    sa ai o primavara bine cuvantata,pe masura cuvintelor tale,gorgeous!

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde-s pistoalele, pumnalele, flintele, aha, chiar lângă cai. Hai-duc hai-te-duc.

    Păi, cred că Happiness e cu American Beauty, pen că şi-n Happiness se aude cum foşneşte punga aia pe care însă n-o şi vedem, că, totuşi, e altul (ia câte virgule,,, aşa)
    Da, măi, nu-da sinceritate de a trăi, nu da!

    P(ăi) s(sst):
    doar dacă eşti şi femeie şi plângi, deci nu!
    Phii, da cum mai alunecă Bobul ăsta... că-mi vine să running like a fugitive. Şi puţin înspre Could You Be Loooveed, asta se lasă în căzături.
    Merci, merci şi ţie, una, alta, mai multe! :)) aşa cum ţi-o/ţi le doreşti tu.

    RăspundețiȘtergere