Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

joi, 17 februarie 2011

Psihologia mărgelelor din mătase


Ipostaze de bestie şi inima tuturor lucrurilor,
Michel Martin


Cred în voce şi într-o mecanică logică a cărnii... Poetul se va înfăşura cu el însuşi, din el însuşi îşi va trage seva, singura modalitate de a se constitui drept autentic, scrie Michel Martin.
Sfânt trup şi hrană sieşi, hagi rupea din el, ar fi spus Ion Barbu.

Poeziile lui Michel Martin săvârşesc în carnea cuvintelor, fiorul trupului androgin.


V-am ales câteva dintre fragmentele care îmi plac cel mai mult.

poate c-o să fiu tânăr cândva
poate că moartea e o operă pe note înalte
cu coapse albastre

cădeam printre păsări zburându-mă
însărcinând cuvântul (Coaste de literă)



am decis să nu te mai iubesc decât uneori când nu mă vezi
aproape credeam o să cumpăr o iarnă cu turte dulci
am să-ţi scriu numele la începutul fiecărei lumi când
o să te-apleci peste o oră lungă din mine cu o eşarfă bleu
şi încă o pasăre mare (Celei care a fost acolo)


eram şi eu acolo
când au turbat mânjii
te ţineam de poala albă
a viselor
coame dese
în izvoarele arse
ale necuvântului

călăream împreună pe
acelaşi cer spart
de ochii singurătăţilor
boreale
nechezatul isteric
din braţele mele
cuprinzându-te
eşti tot ce-aş fi putut
muri vreodată (Turbarea mânjilor)

nu mai vin, înţelege, nu mai vin
vei uita că am fost frumos, vei uita că pe ochii mei
ai visat, ai mâncat, ai rumegat iarba nopţilor
nu mai vin, am murit atât de tare şi se râde pe-aici
sunt un haos care înjură doamnele bune
nu mai vin, haide iubito, caută-mă
prin altă moarte
printre alţi ucigaşi (Cântec pentru niciodată)


şi privirea care mă caută care mă
găseşte
în pragul uşii
care aşteaptă
care întreabă

şi da
într-adevăr
te ceva (Poem cald)

iar eu am venit doar ca să te părăsesc
ca un nimic
ca totul ce nu ţi-am fost (Între ţărmuri albastru)

iubirea vine mai rar câteodată deloc între
două dimineţi stupefiate nurofen ceai s-o legi de uşă
nu pleca să-i dai nume sărat de floare (Vacuum sentiment)

aşa ai venit tu astăzi dintr-un portret şi mi-ai
ciocănit pe umbre cu o buză cu două
cu ochii şi cu fruntea
mă mai
da te mai
până în ziua morţii mele
şi mai ales după
le treze mars
deux milles et quatre
Paris (13 Martie)

poate Fendi cum se-aşază ziua asta
pe-o treaptă cu umbrela în soare cum îmi cere
un pahar cu apă şi trei cireşe mari
aşa mă întorc la icoane pe vârf de lumânări
să-ţi sărut
măduva chipului (Despicat cu obiecte ieftine)


PS:
îmi miroase a cafea proaspăt înnoptată:
dark cabaretul celor de la The Tiger Lillies, 2 piese absolut delicioase:
cafeaua, Danced All Night



cu de/mentă ciocolată, Arthur

2 comentarii:

  1. Eu îţi, că ai scris-o. :)

    (hei, îmi place mai mult imaginea cealaltă din avatar, cea de pe coperta "inimii tuturor lucrurilor", pentru cum prinde vizual,
    tripticul Michel*Michelle*Maman)

    RăspundețiȘtergere