Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

sâmbătă, 18 decembrie 2010

când vii?




deja
m-am schimbat în 7 rochii
parcă aş fi femeie

m-am hotărât la una dintre ele
oricum
cel mai bine mă îmbracă mâinile tale
o să-mi pun ciorapi din mătase
şi pantofi cu toc înalt
n-am mai purtat tocuri de 5 ani
o să arăt ca-n seara aia
când m-a întrebat bărbatul din faţa noastră
lucraţi la teatru?
iar tu i-ai răspuns
nu. e toată a mea

mi-am lăsat părul lung
ca să mă împleteşti
printre liniile din palma ta
chiromanţie în 3 şuviţe
asimetrice: inimă cap destin

nu prea am ce să-ţi zic
nou
9
noutăţi
nu mă uit la tv
nu citesc ziarele


e iarnă vezi
ai grijă să nu aluneci
n-aş suporta să-ţi scriu poezii pe ghips
în 11 versuri albe
cu piciorul metric fracturat


când vii?
spune-mi în cifre
să nu mai număr cuvintele



foarte Pe Scurt:
Eu n-o să conduc niciodată.
Cyndi Lauper, I Drove All Night

11 comentarii:

  1. G.,esti fenomenala! mai stii cand ti-am zis eu sa nu uiti sa scrii un poem pornind de la un comentariu de-al tau mai vechi in care scriai exact asa 'cel mai bine mă îmbracă mâinile tale'? bine ca n-ai uitat.
    nu le stiu pe celelalte,da rochia asta cred ca-ti vine grozav. ca poemul:)) sarumana pentru ca ma delectezi,Dilecto cum ar spune Soviany:PP

    faina piesa asta. si Roy Orbison o canta bine.
    candva poate o sa conduci un tren,asa ca nu mai spune 'niciodata':)
    V.

    RăspundețiȘtergere
  2. E vorba despre Mos Craciun, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit-o in birou. Reactii ingineresti, sau poate nu stiu eu sa o citesc asa cum trebuie incat sa inteleaga si ei ca merita citita in birou. LMA!

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte frumos poemul, plus pentru replica "este toată a mea", plus pentru "spune-mi în cifre să nu mai număr cuvintele"

    RăspundețiȘtergere
  5. V., sunt fulguraţie: zvârrr...
    Faza e că uitasem, dar aşa mi-a venit. Se pare că am o chestie cu mâinile lui oriunde ar fi ele/el.
    Cu plăcere. "Dilecta" lui Soviany e o delicatesă de carte. O am şi eu, primită în dar.
    Sigur că o să conduc un tren. Când voi fi locomotivă.

    Albert, iar zâmbesc înalt şi calm.

    xxl, chiar nu ştiu despre cine zici.

    Victor, să mi-o citeşti şi mie, la telefon. Poate-mi dau seama că eu am scris-o.
    (Ia să mă fotografiezi şi pe mine, la anul.
    Portret. Cu şi fără ochelari. Alb-negru şi sepia, dacă se poate. Evident şi absolut nu va fi cazul vreunei ocazii memorabile dintre cele pe care bine le-ai surprins.)
    Mulţumesc mult pentru urare.

    Maskirovka, mă bucur că ai găsit plusuri. Mulţumesc.
    Să ştii că poţi să-mi scrii şi minusuri când ţi se par evidente, la orice alt text de-al meu. Uneori, cel care citeşte parcă vede mai bine decât cel care scrie.

    RăspundețiȘtergere
  6. rochia mi se pare cam desueta, dar poate ca iti sta bine cu ea

    RăspundețiȘtergere
  7. si nu-mi place ca-ti moderezi comentariile. lasa-ne liberi in exprimare, asta e si schepsisul...

    RăspundețiȘtergere
  8. Albert, am înţeles că nu-ţi place rochia şi nici că moderez comentariile. Dar îţi place poemul. Aşa e cel mai bine.

    Rochia e cam desuetă, vintage şi mie îmi place cum îmi stă.

    Vă las liberi în exprimare, ce vă fac eu?
    Comentariile am început să le moderez de când am primit unele deplasate. N-aveau nicio treabă cu ce era pe blog. Genul de mahalagisme şi borderline comments nu primeşte accept de la mine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-au placut. Si versurile, si rochia :)

    RăspundețiȘtergere