luni, 1 noiembrie 2010

(an)(o!)timpuri






*** Am găsit într-un folder mai vechi, o poză din octombrie 2009. O făcusem la casa de bilete de la Tnb când n-am mai găsit locuri la Sinucigaşul. Uite că am ajuns să văd spectacolul, în octombrie 2010. Mă gândesc uneori că poate eşti chiar locul de pe biletul meu, fără să ştim când ne-am câştigat.


*** Copilăria mea mi-a scris un mail. Începe aşa: Stimată zvârlugă,
Eu sunt Anamaria Smigelschi.
Am avut surpriza înduioşătoare, să găsesc textul dumitale la numele meu pe Google.
O senzaţie asemanătoare am avut când, acum vreo 35 de ani am văzut, desenat cu cretă pe un trotuar, cu o caligrafie de clasa II-a., numele meu corect!!
Editura Paralela 45 reeditează Betilunele, primele două au apărut deja, ţara lui Peşte-Mămăliga-Prăpădeşte va fi gata pentru Târgul Gaudeamus...


Mi-am găsit amnezia şi m-am uitat în ea:

îmi amintesc
mirosul de ceaţă crizanteme galbene şi ploaie amestecate-n toamnă cu mâinile mele reci
cum a venit P. la mine la masă şi m-a şters la gură că mă mâzgălisem de tiramisu de fapt aşa ne-am şi cunoscut
de bunica Anei cu care vorbeam în şoaptă şi mi-a spus mulţumesc mulţumesc Dana deşi i-am spus că mă cheamă Ioana
beţişoarele colorate de Maroco pătratele Ţintarului zarul de la Piticot şi gavial pecari din Animale din continente
ghiozdanul meu albastru de la grădiniţă care mirosea a mere învelite în şerveţele albe şi a poveşti cu Dora-Minodora şi Luna-Betiluna de Anamaria Smigelschi îi citeam numele fără să mă încurc
urechile de elefant cu scorţişoară Ochiul lui Nabokov şi picioarele mele goale în iarba proaspătă din poiană de astă-vară
rochia albă din in din cabina de probă când mi-a venit să fac dragoste cu mine aşa eram de frumoasă în ea pe care mi-am luat-o din pricina materialului horbotă i-am zis şi n-am mai făcut
păpuşa mea de Arădeanca cu numele scris pe bănuţul din plastic de la mâna stângă dacă l-ar fi pierdut Diana ar fi încetat să mai trăiască
cum am încercat prima dată marea cu degetul de la picior şi era mare rece albastră a devenit apoi verzuie schimbătoare ca gândurile mele care se prind uneori ca mătasea-broaştei alteori saltă ca meduzele când eu aş vrea să doarmă ca somnul cu mustăţile încolăcite
sertarele cu sutiene şi chiloţi aranjaţi pe culori ale lui M. la care ne-am uitat o oră şi am vorbit Girls’Secrets şi i-am spus că asta este nu mă pot îndrăgosti de o femeie pentru că sunt femeie şi vreau un bărbat de care să mă îndrăgostesc
broşa libelulă care şi-a întins aripile pe bluza mea şi zboară pe mine de atunci sunt salcie şi trestie
cum i-am cerut vânzătoarei un pachet de pastă de dinţi şi ea mi-a adus unul de Camel lights şi eu i-am spus că nu fumez şi nu cred că există cămile cu dinţi luminoşi fără nicio carie iar ea mi-a spus că nici ea nu crede dar totuşi fumează

nu-mi amintesc de când îmi lipseşti



*** Din sipet: cutiuţa de la Dodi. Fericirea costa 373 de lei, în 1984, era şoptitoare, se prindea de urechi, în formă de stele din argint. Cooperativa Dinamo, Strada Zugrav Nedelcu, Nr. 9, Bijuterie, Bon de comandă – chitanţă.


*** Sinceritate:
- G., ce mai faci?
- Nu ştiu.



*** Prăjitură cu mere şi scorţişoară, cu sâmburi de nucă. Picioare goale în dimineaţă subţire cu papuci. Lapte cald. Miroase alb.
A venit iarna subit, într-o după-amiază
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează…



*** M-am născut într-o zi din decembrie.
N-am ţipat. N-avea niciun rost să mai fac gălăgie, din moment ce nu mă mai puteam întoarce. Primul lucru pe care l-am văzut din braţele maică-mii, a fost fereastra închisă. Îmi amintesc foarte bine cum am rămas cu ochii la ea, până am simţit că-mi dau lacrimile.
Ninsoarea nu s-a oprit câteva zile, oamenii n-au mai putut ieşi din case. (Nu e vorba despre Furtuna secolului. Ăla e un film ecranizat după Stephen King. Ăsta e scenariul meu.) La un moment dat, am auzit-o pe maică-mea, zicându-mi aşa.
De atunci m-am tot întrebat de ce oamenii dau nume şi de unde a ştiut ea ce nume mi se potriveşte. N-am reuşit să potrivesc vreun răspuns, dar m-am obişnuit cu numele. Când capătă ceva, oamenii îi dau numele lor. E felul lor de a simţi că le aparţine. Şi, pentru că la sfârşit, toţi pleacă fără nimic, unii dintre ei mor cu mult înainte. De teamă. Că n-o să mai audă cum îi cheamă. Pe numele lor.
Probabil că am să închid ochii cândva, dar am să las fereastra deschisă.



*** Din grămada de prostii
pe care le aud sau le fac,
din când în când apare faţa ta,
aşa, cum să-ţi spun, ca o duminică
şi inima mea se dezbracă de mine
cum rugăciunile îl dezbracă pe Dumnezeu
în faţa sufletului
(Cântec de saxofon peste oraşul încercat de ploaie, Liviu Mircea)


P(iesa) (a)S(ta):

Vali Sterian, Anotimpuri

9 comentarii:

  1. so glad, u're back, stimata Zvarluga:)))

    amnezia ta e simply irresistible, iar scenariul e catchy. ai vazut tu,Storm of the century? I'm a little teapot short and stout... so u are a brave girl:)

    imi place cum scrii, zilele astea mi-au lipsit postarile tale. te citesc terapeutic. imi faci bine.

    sarutari de maini, my fair lady

    incognito

    RăspundețiȘtergere
  2. :)

    Ei, nu foarte brave, pentru că, după ce am văzut filmul, cam aprindeam toate luminile :)) Oricum, filmul este în-phiii!-o-ră-tor. Şi nu mă refer la cântecul ceainicului sau bastonul cu cap de lup al lui Andre Linoge... (Btw, am văzut că unii de pe un site cu filme, i-au zis "Trimisul Satanei". Mor de traducerile astea! Îmi aminteşte de serile în care rula acelaşi film, pe două canale, dar cu o altă traducere a titlului. :))

    Merci. Vasăzică mă citeşti fără nicio reţetă. Atenţie la dependenţă! :PPP

    RăspundețiȘtergere
  3. still brave, for me. parca am citit in alte postari cum ca ai vazut The ring si The village, so admiratia mea netarmurita:)
    u're right, traduc astia ceva de speriat... da tot Irina Nistor cu ah,la naiba! e mama lor:P

    don't worry, my lady, u are the sweetest addiction, I'd prefer u kill me, instead of these bloody cigarettes:)

    incognito

    RăspundețiȘtergere
  4. G.,iti dai seama cum ar fi fost sa-ti fi scris Habarnam in locul doamnei A.S.?:P
    'Amnezia' este unul dintre cele mai reusite texte ale tale.L-am recitit cu mare placere.
    Sa stii ca azi am ascultat si Amintirile cu haiduci si Pasarea Colibri din vina ta,Adio,deci pe curand,pe care ai postat-o si tu mai demult:)Multam!

    V.

    RăspundețiȘtergere
  5. incognito, ba să vâsleşti admiraţia înspre ţărm, că eu nici măcar nu mai vreau să aud de The Ring sau The Village! :)
    Da, da, always Irina Nistor!

    Rareş, îţi foarte mulţumesc. :)

    V., cred că mă-nţepa inima când deschideam mailul de la Habarnam. Chiar acu mă uit la cravata lui verde, bluza portocalie, pălăria albastră-albastră şi pantalonii galben-canar. "Îi plăceau lui culorile tari. Astfel, gătit ca un papagal, Habarnam hoinărea zile-n şir prin oraş...
    - Ascultă, Floricică, învaţă-mă şi pe mine să fac versuri. Vreau să fiu şi eu poet.
    - Dar ai talent pentru asta? întrebă Floricică.
    - Desigur, am. Sunt foarte înzestrat, i-a răspuns Habarnam..." :)) Nu m-am putut abţine!

    Superbe piesele! Cu plăcere, le ascult şi eu, chiar acum. Şi şi Phoenix cu Fată verde. Deci am fugit după cai, flinte şi Celelalte cuvinte. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Desi nu cred in astrologie, data de 8 Decemvrie a fost pentru mine fatala :) Atunci am luat eu fiinta, in zodia iernilor albe, cand fulguia afara in nebunesti zvacniri. Am ramas cu boala nostalgiei eterne dupa aurore boreale, dupa taramuri incrustate in gheturi si margini de Pamant, vesnic sub viscol. Sagetatorul a fost sagetat din inalturi de catre un arcas arhaic, care sta priponit de indepartatii sori, veghiind ecvestru genunile terestre...

    Si multi vor cata prin ea de o vei lasa deschisa!Frumoasa postare, ca o ZVÎRLUGĂ...

    RăspundețiȘtergere
  7. aaaa eu am avut păpuşă Romana. şi să ştii că tocmai m-am servit din prăjiturică, nu ştiu dacă era pentru vizitatori dar nu m-am putut abţine.

    RăspundețiȘtergere
  8. doctorox, eu sunt mai spre Crăciun, tot cu săgeţile :)

    ora, şi aşa era. :)

    RăspundețiȘtergere