duminică, 24 octombrie 2010

Gări




Imaginea fetiţei ciufulite care strângea la piept ursuleţul albastru şi ferfeniţit, făcându-mi cu mâna de la geamul trenului care tocmai pleca...
Astfel, se naşte o complicitate între cel care rămâne şi cel care pleacă. Complicitatea asta, în aparenţă fragilă, îşi dovedeşte trăinicia ca o înţepătură care ţi-a trecut la suprafaţă, dar pe care-o simţi zvâcnind pe dedesubt. Între mâinile celor doi care nu se mai pot atinge, rămân promisiunea unei aşteptări şi presimţirea unei întoarceri.
Dintotdeauna m-am întrebat dacă o să-i fac şi eu cu mâna cuiva, înainte de a pleca. N-am reuşit încă să-mi răspund la întrebarea asta. Nu ştiu cum naiba reuşesc, de mereu sunt prinsă între trenuri.



Sinucigaşul cu Dan Puric. Piesa m-a luat pe sus. Actorii au jucat superb. Joaca de-a râsu plânsu. Moartea de-o viaţă. Decorul minunat de inspirat. Uşile. Ceasurile. Simbolurile pe care le poţi deschide sau închide cât vrei, fără să le trânteşti. M-a încărcat atât de mult, încât, când am ieşit de la teatru, tremuram întruna şi aveam mâinile sloi care oricum sunt mai tot timpul reci. Ilustraţia muzicală m-a spulberat. O s-o caut şi o s-o am, pentru că o vreau cumplit.



Divanul sau patul meu: mai şezi oleacă şi clătite cu dulceaţă de prune şi scorţişoară. Ia ha bi bi, ia la mine. Sultancă.


Nightwish şi Îngerul căzut al lui Luis Royo. Haina mea din piele care mi-a rămas mare, blugii negri şi cizmele ascultă. În tot acest timp, fireşte că eu mă uit la tabloul lui Royo.


Simone de Beauvoir, Amintirile unei fete cuminţi şi Jurnalul seducătorului, Kierkegaard, asta o să cer la bibliotecă. Vreau să le dau întâlnire.


PS:
Nightwish, Sleepwalker sau umblu desculţă în somn, mă încalţi şi pe mine în visul tău? :))

8 comentarii:

  1. my fair lady, cand o sa vina trenul tau o sa stii, trust me:) n=o sa-l mai lasi sa plece fara tine.
    cand zici tu ca vrei cumplit muzica aia suna ingrozitor de frustrant daca nu esti muzica respectiva:P
    am papat mult Nightwish la viata mea.acu ascult She is my sin.
    sunt curios cum o sa ti se para intalnirea ta cu Kierkegaard.
    ti-am pus la fereastra o pereche de papuci caldurosi:)

    incognito

    RăspundețiȘtergere
  2. Să ştii că şi eu zic aşa. Trenul meu.
    După aerul ăla o să-l recunosc. Rece. Că eu o să scot aburi. :)))

    Hahaha! Îngrozitor de frustrant, zici. Mie îmi sună bine, din perspectiva muzicii, adică.

    Well, o să-l văd eu pe musiu. Anyway, o să mă întâlnesc şi cu Simone, cleveteală subţire de femei... cu minţi.

    Mulţumesc. Acum mă bag la somn. După ce deschid geamul.:)))
    Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere
  3. G.,imaginea asta imi place cel mai mult:
    'Între mâinile celor doi care nu se mai pot atinge, rămân promisiunea unei aşteptări şi presimţirea unei întoarceri'.superba

    N-am reusit sa prind bilet la Sinucigasul,dar nu renunt,daca ti-a placut tie,inseamna ca merita vazuta:)

    Tarja,Nightwishul,n-ai cum sa nu-i iubesti.
    Nemo,Beauty and the beast,Wishmaster,my favs.

    cand e ziua ta?sa-ti trimit o pereche de manusi pt.mainile tale reci:))

    V.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)

    Neapărat.

    Foarte frumoase piesele tale. Vocea neasemuită a Tarjei. Feel for You, Come Cover Me, Sleeping Sun, o baladă superbă and more...

    În decembrie. Cred că de-aia am mâinile reci.
    V., mulţumesc mult, dar am mănuşi.
    Oricum, mi-am dat seama că ele se încălzesc bine când stau în alte mâini, unele mai mari. Iar mâna mea dreaptă îşi aminteşte cât de cald i-a fost într-un buzunar care nu era al meu şi din care n-a furat nimic! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. .... s-a furat poate doar un pic de caldura :).
    si da e foarte greu sa-ti convingi mana sa-si i-a ramas bun. e capoasa rau.

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    Oana, Cuvintele fără casă se tot preumblă, fermecător de hoinare. Uneori ele sunt primite ca nişte musafiri de la drum lung, cu dulceaţă şi apă rece, pe tavă din argint şi cu refrenul, mai poftiţi pe la noi. Şi atunci se opresc niţel, să-şi scrie sufletul. :))

    (ne mai auzim pe-aici când mă întorc...)

    RăspundețiȘtergere
  7. Si asa pleaca Zvarluga...pare ciudat dar am intrat sa iti citesc blogul din doua motive
    I numele tau care a generat o explozie de limba romana in mine
    II pentru ca esti nascuta in luna lui Decembrie
    (suna poate putin mai mult superstitios :) )

    Mîinile reci, zici!...Si se perinda prin fata ochilor mei silute feminine, grabite de tremurul iernii, aburi subtiri si suavi se desprind de pe buze si mor,si in minte un singur nume imi secera nervii "Adela". O sa o caut, pentru ca o vreau cumplit...dar nu o sa o gasesc...(Garabet Ibraileanu e de vina pentru hoinareala cuvintelor mele)

    sa te intorci Zvarluga!

    RăspundețiȘtergere