miercuri, 6 octombrie 2010
dacă-i prea toamnă, e foarte Eliade
Pentru că, după câte m-am lămurit eu, niciodată omul nu se aşază la întâmplare. Fiecare se aşază după cum îi e scris. N-ai văzut? Te îndrepţi spre un loc, ţi se pare că e frumos, te pregăteşti să te aşezi şi apoi vezi că e mai frumos locul de alături. Dar când te aşezi acolo, simţi că ceva nu-ţi prieşte şi iar te schimbi până te înseninezi deodată şi te-ntinzi, şi parcă toate sunt dintr-odată bune şi frumoase, parcă toată lumea e a dumitale. Ţi-ai găsit locul care ţi-era scris şi care te aştepta. (Mircea Eliade, Ghicitor în pietre)
PS:
şi asta ţi se poate întâmpla într-una dintre cele 12 luni ale lui Jan Garbarek:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu prea mă interesează "butonii cămaşă cristal Swarovski". Blogul meu nu-l vând. :)))) Ziua bună!
RăspundețiȘtergereImi suna dulce cunoscut in memorie titlul postului tau... si apoi mi-am dat seama de unde: tu, la doctorox, alaltaieri. Era o prolepsa. :D
RăspundețiȘtergere- Sarut mana! E liber, va rog? :)
RăspundețiȘtergereDacă e toamnă, e prea devreme.
RăspundețiȘtergereShadow, analepsă: sărbătoarea viselor coapte miroase a castane. :) Ploaia, cafeaua caldă cu bănuţ, mansarda şi romanul adolescentului miop sunt flashuri.
RăspundețiȘtergerexxl, poftiţi. :)
Rareş, dacă e prea devreme, ne întoarcem în somn.
(Tu când mai fotografiezi şi când mai scrii?)
Ideea ta de atunci era de fapt o prolepsa pentru ce ai scris acum :) sau asa cred.
RăspundețiȘtergereCel mai mult imi place cand prolepsele, analepsele si flashurile se amesteca si dau un culcus calduros pe care sa ne odihnim gandurile.
:) Şi mie.
RăspundețiȘtergere