vineri, 3 septembrie 2010

senzaţie

******Unde le
sunt urmelor ochii? N-apar
nicăieri...

Adevărat
Înnoptăm uneori
Într-un oraş pe care l-am uitat

Îmi era foarte noapte...
(I. Caraion, Foarte noapte)

***** O întreagă zi superbă de toamnă. Mi-am desfăcut eşarfa, ca să i-o pun la gât. Să mă simtă aşa cum o simt eu. Târziu, m-am luat după seară fără să mă mai gândesc la nimic.
**** Am avut drum prin universitate şi librăreasa m-a întrebat pentru ce curs îmi trebuie cartea. Sau am cumva vreo restanţă? Am zâmbit. Ce-am făcut de atunci până acum? Am iubit, am suferit, am uitat, am râs şi am plâns, am lucrat, am trăit. Tot Timpul, acest hoţoman. Unde-i poştalionul lui Radu Stanca? Pe-aici:
Diseară poştalionul aduce-un domn de seamă
Un călător de vază şi-un hoţoman de soi
Aduce Timpul, domnul pe care nicio vamă
Nu l-a putut vreodată aduce înapoi.

*** Parfumul prăjiturii cu mere şi scorţişoară a maică-mii. Mâinile ei minunate de care-mi ating obrajii. Bunătatea ei caldă. Copilărie desculţă cu păr ciufulit în cămaşă lungă de noapte.
**Nu-mi ajung frunzele toamna, ca să-ţi spun cât de mult, mi-ai scris. Am citit multe toamne de-atunci. Însă nu mai ştiu toate cuvintele.
* Era una din acele dimineţi din pragul toamnei, când luna reuşeşte să supravieţuiască zilei. Soarele nu se arăta pe cer: răzbătea delicat în toate individualităţile naturale şi urbane, picura din petalele florilor, din clădirile vechi şi din chipurile obosite ale trecătorilor. În holocaustul fecund al timpului ce trece, înfloresc pentru ochii traumatizabili singurele edenuri veritabile, acelea a căror arhitectură este o senzaţie... În această dimineaţă de duminică, Antoine s-a trezit la ora opt. În valurile ce se-ncalecă despărţind somnul de trezie, i se păruse că aude un cântec.

Joan Baez, Diamonds and Rust




- fragmentul cu Antoine este din M-am hotărât să devin prost, Martin Page

10 comentarii:

  1. frumos fragmentul cu Antoine...
    după "răzbătea delicat în toate individualităţile naturale şi urbane" parcă aşteptam să apară şi "ochii traumatizabili". toamna e cu adevărat o lectură complexă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că ţi-a plăcut. Toamna este o lectură de care nu te mai saturi. :)

    Şi, pentru că am zis aici de Martin Page, să ştii că dumnealui a fost o surpriză plăcută, pentru mine. I-am citit vreo 4 cărţi. "M-am hotărât să devin prost", "O perfectă zi perfectă" - în amândouă, ironia şi umorul sarcastic fac mezanplasul :), "Despre ploaie" -să vezi ce şarmantă e asta mică!şi "Libelula", o carte diafană.

    RăspundețiȘtergere
  3. prajitura cu mere si scortisoara mi-a atras cel mai tare atentia...asta pentru ca tot vorbesti de senzatii :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Data viitoare îţi trimit câteva prăjituri, ca să vezi cum scorţişoara transcende senzaţia de virtual. :))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Ador mirosul de scortisoara:) am citit si eu cartile enumerate mai sus. Preferata mea este povestea lui Fio:)
    Iar toamna..este una din acele povesti fara de sfarsit..

    RăspundețiȘtergere
  6. :) Fio şi surâsul ei... un surâs în plină toamnă.
    Toamna şi scorţişoara, poveştile mele care mă ştiu mai bine decât mă ştiu eu.

    Mina, că tot ai zis de povestea lui Fio, mi-am amintit acum şi-s puţin înciudată, că mi-am cumpărat cu destul timp în urmă, "Mecanica inimii", Mathias Malzieu. Sunt înciudată, pentru că încă n-am apucat s-o citesc, mi-a cerut-o o bună prietenă pe care am întâlnit-o, chiar când mi-am cumpărat-o. Am pomenit de ea, gândindu-mă că ar fi pe gustul tău, merge cu ceai cu scorţişoară, cred eu. :) Asta, dacă n-ai citit-o deja.

    RăspundețiȘtergere
  7. Da..surasul acela unic al lui Fio..
    Multumesc, n-am citit-o, dar o voi cauta. Mai ales daca se potriveste cu toamna si aroma de scortisoara:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Aha, acum stiu, daca salul este pentru iarna, esarfa este pentru toamna, sau pentru...simtit :)

    RăspundețiȘtergere