Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

duminică, 19 septembrie 2010

Sărutul, absintul, cuvintele



***
- Gândim în cuvinte, îmi spune M., din spatele paharului cu Mojito. Menta proaspătă miroase ameţitor. Cel mai mult. Comunicăm prin cuvinte. Cum mai putem comunica? Zi-mi.
- Pfff, păi, în mai multe feluri, îi răspundem eu şi ceaiul cu măr şi scorţişoară. Bunăoară, prin poziţia corpului, gesturi, mimică, desene, alfabetul morse, na. Mda, ai dreptate, prin cuvinte cel mai mult. Îi iau menta şi mi-o pun la ureche.
- Cuvintele astea mă nemulţumesc, să ştii. Nu spun tot ce aş vrea eu. Şi cum aş vrea eu. Mereu îmi scapă ceva.
- Despre neajunsul cuvintelor şi alte semne. Hei, o să-mi fac un ceai cu menta asta...

***
Nu i-am putut spune un sărut, pentru că, de fapt, a fost o serie, genul ăla de sărut to be continued. În care eşti adulmecat şi nu mai ştii dacă-ţi ţii respiraţia ta sau pe a lui. Pentru că sunteţi foarte aproape, în acelaşi aer. Eşti gustat pe îndelete şi numai în scopul aflării texturii cuvintelor. Tandreţea se rosteşte sub piele. Mâinile adună şoaptele de pe obraji, gât, din păr. Apoi te zgârie uşor dinţii. A înfrigurare. Vine plutirea. Te dispersezi. Golul plin. Eşti o odaie goală. Celălalt intră şi te locuieşte. Te umpli cu el. Ţi-e cald. Până în tălpi te arde. Focul dinăuntru. Minute în care nu mai vezi nimic, ai senzaţia că, dacă te ridici pe vârfuri, vei atinge cerul cu tâmplele. Ameţeşti. Nu mai vrei să deschizi ochii acolo, sus. Tăcerea pe care tânjeşti s-o păstrezi.
Pe toate astea le-am aflat de-abia la ceva timp după ce mi s-au întâmplat. Când stăteam în pat fără să mă pot urni şi nu mă gândeam absolut deloc. Doar mă învârteam uşor.
Nu ştiu ce voi spune la capătul tuturor lucrurilor, tot ce ştiu e că o să iau cu mine, tăcerea asta.

***
Linguriţa, paharul cu apă rece, bucăţica de zahăr brun, absintul şi clopoţelul care sună la fel. Pentru cei care vin. Pentru cei care pleacă.


***
Lucruri suntem printre lucruri.
Aproape suflete, suntem noi doi
prin soartă, asemenea tuturor.
Lucruri suntem, ce poartă în ele,
gânduri ca pietrele, uneori stele
şi totdeauna un dor.
(L. Blaga)


PS:
alte semne:
Of the Wand & the Moon – Megin Runar

9 comentarii:

  1. my lady, you've been greatly missed.Since you've been gone is also a song of the band Theory of the deadman, if u know it.

    when you say to be continued kiss,I'm thinking of the Neverending story:) both are delicious.

    so, blessed be this goblet of absinth,said the vivid mortal:P

    incognito

    RăspundețiȘtergere
  2. Ehee, for a long time I Knew Theory of the Deadman, I used to play Helăău, Lăăunly :)

    Neverending Story is one of my written dreams and Bastian Balthazar Bux, the great thief, is my hero. Thank you so much for reminding of. The kiss was delicious, indeed.

    I'll raise the goblet with Gandalf's words:
    All we have to decide is what to do with the time that we are given.

    And, incognito, please, excuse my late answers. Time...

    RăspundețiȘtergere
  3. like in that old song, time is on my side,my lady:)

    please,see Barfly, if u haven't seen already
    'Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead'(Henry)

    incognito

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Yeah, the song is good, but Mick Jagger is not my kind.

    Baarflyyy. I have. Of course, Factotum, too. Blame it on Bukowski, the old prick and speaking of him, uhmmm, I would like to see a movie with the same title: Love is a Dog from Hell.

    Hey, you chose a mishteau Henry Chinaski snippet. :))
    I choose Eddie, although Wanda (oh, dear Faye Dunaway!) has good lines.
    "I'd hate to be you if I were me."

    RăspundețiȘtergere
  5. trebuie să fac o mărturisire. am furat. de pe blogul tău. citatul lui blaga. văzut-plăcut. l-am folosit intr-un comentariu pe blogul unicornului... deja mă simt mai bine după ce mi-am mărturisit păcatul!

    într-o vreme, pe uşa unei patiserii din centrul oraşului, era o hârtie pe care scria: "accesul interzis cerşetorilor şi hoţilor de buzunare"! îmi imaginam un hoţ de buzunare care-şi bagă timid, capul pe uşă, rugându-se să fie lăsat înăuntru, scuzându-se că e hoţ de buzunare şi că doar şi-ar dori o prăjitură...

    RăspundețiȘtergere
  6. :)) Să-ţi fie de bine.

    Beausergent, există doar buzunare căptuşite cu şervete şi nicidecum hoţ timid când e rost de prăjitură cu mere şi scorţişoară sau plăcintă cu brânză dulce, stafide şi rom. De cozonac nu mai zic!
    Dar vă rog, mai poftiţi pe la noi! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. greu m-am prins cum e cu buzunarele căptuşite cu şervete. desigur, cum să pleci cu cofeturile dacă n-ai un şervet în care să le pui... sigur că da! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Offf frumoase imagini... Tesxtele iti sunt precum pseudonimul :)
    Ah, si stii cum se mai poate comunica? Prin emotii si prin vis - dar asta e o chestie pe care nu oricine o poate face....

    RăspundețiȘtergere
  9. Mersi. Adică, sprintene, n-ai cum să le prinzi. :)

    Da chiar că. Uitasem... Pot comunica prin emoţii şi prin vis, să ştii.

    RăspundețiȘtergere