coboram răsucindu-mă
încercam să-mi ridic mâinile
deasupra amintirii
apele îmi şiroiau pe obraji
uitarea îmi înecase visul
zăvorându-mi tâmplele
când m-am apucat cu sufletul de zâmbetul tău şi am urcat
jocul ăsta:
Wicked Game - Chris Isaak
PS:
Îmi aduc aminte că am dansat piesa asta, prin facultate, cu un coleg mai blazat pe care-l chema Decebal George. Îmi cânta la ureche refrenul, cu simţire, ceva talent şi uşor tabagic. Iar eu mă tot ridicam pe vârfurile rotunde ale balerinilor, pentru că era foarte înalt. Chiar m-a cocoţat. Am râs mult la sfârşit, pentru că uitase să mă mai dea jos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
G., cand dansam si noi o sarmisegetuza?:)))
RăspundețiȘtergere(D. de la dac)
La dacii lui Strabo. :P Când o să învăţ ulpia traiană. Acu ştiu doar blues.
RăspundețiȘtergere