Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

miercuri, 4 august 2010

no one could save me - (pre)text pentru

coboram răsucindu-mă
încercam să-mi ridic mâinile
deasupra amintirii
apele îmi şiroiau pe obraji
uitarea îmi înecase visul
zăvorându-mi tâmplele

când m-am apucat cu sufletul de zâmbetul tău şi am urcat


jocul ăsta:

Wicked Game - Chris Isaak



PS:
Îmi aduc aminte că am dansat piesa asta, prin facultate, cu un coleg mai blazat pe care-l chema Decebal George. Îmi cânta la ureche refrenul, cu simţire, ceva talent şi uşor tabagic. Iar eu mă tot ridicam pe vârfurile rotunde ale balerinilor, pentru că era foarte înalt. Chiar m-a cocoţat. Am râs mult la sfârşit, pentru că uitase să mă mai dea jos.

3 comentarii:

  1. G., cand dansam si noi o sarmisegetuza?:)))

    (D. de la dac)

    RăspundețiȘtergere
  2. La dacii lui Strabo. :P Când o să învăţ ulpia traiană. Acu ştiu doar blues.

    RăspundețiȘtergere