Din grămada de prostii
pe care le aud sau le fac,
din când în când apare faţa ta,
aşa, cum să-ţi spun, ca o duminică
şi inima mea se dezbracă de mine
cum rugăciunile îl dezbracă pe Dumnezeu
în faţa sufletului
(din Cântec de saxofon peste oraşul încercat de ploaie, Liviu Mircea)
PS:
a plouat ieri peste oraş şi acum cântă Jan Garbarek
sâmbătă, 17 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
http://www.youtube.com/watch?v=wmqHqyu1a3I
RăspundețiȘtergereCerculeţ, mulţumesc pentru piesă. E foarte frumoasă.
RăspundețiȘtergere