Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

sâmbătă, 24 iulie 2010

Okeanul întors








Horbotă
Aşa îi spun eu rochiei mele albe cu broderie. Zânele din Basmele apelor şi din Valea Cerbului purtau minunăţii dintr-astea. Cât timp există rochii, poveştile se îmbracă mai departe.

Călăuză în lumea plantelor şi animalelor
Primul meu atlas cu ilustrate color.
364. ArginţicăDryas octopetala L. (Pl. 80) – Plantă lemnoasă pitică (subarbust). Puternic ramificată, culcată pe pământ. Frunze peţiolate eliptice până la alungit eliptice. Flori mari (D = 2-4 cm) din 8 petale albe. Fructe polinucule. Înflorire VI-VIII. În etajul alpin sub formă de pâlcuri, pe stâncării calcaroase, grohotişuri. Europa, Asia, America de Nord.
Bună de reţinut pentru ŢOMAPANT.
Preferata mea, planşa nr. 45., Pădurea. Aer proaspăt, mult verde şi puzderie de fluturi-eşarfe.

Clasorul cu timbre
Cuvinte magice, de trecere: Posta Romana, schimburi, serii. Cum am dat rezerva mea de gumă Baltazar şi ciocolată chinezească, pentru seria panseluţelor Correos Cuba 1986. Fără regrete.

Ochean = 1. instrument optic care apropie obiectele depărtate; 2. vârtej de apă.
De fiecare dată, în mine.


PS:
Ludovico Einaudi - Divenire

10 comentarii:

  1. G., ma topesti rau de tot cu astea

    (V. de la vafa)

    RăspundețiȘtergere
  2. splendid, am avut si eu cartea galbena cu nene albastru pe ea, 'basmele apelor'...si cred ca si 'zanele din valea cerbului' mi-a cazut in mana in copilarie... horbote diafane , safire si naramze, fee ilustrate de elena boariu...multumesc, my lady:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim: e V.ară, d-le îngheţată polară

    Miuzet: cu multă plăcere. M-am înfruptat şi eu, cu această ocazie. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. daaa daaa, aşaaa, sigur nu-s ale mele totuşi? :) a nu, că eu n-aveam fluturi în colecţie. aveam costumele popoarelor, preferatul meu era din nicaragua.
    mi-aş mai dori totuşi un ambalaj de ciocolăţică din aceea chinezească, pemntru cafeluţă, să aibă pe el o pagodă sau un peştişor roşior.

    RăspundețiȘtergere
  5. :) Imediat, lângă cafeluţă un mini-lingou în foiţă de aur, dezbrăcat fără jenă, de pagodă.

    Şi o bomboană cubaneză pentru mine, cât admir costumul ăla nicaragu-uha-an.

    RăspundețiȘtergere
  6. iubesc această postare..
    sunt lucrurile despre care acum puţină vreme am vorbit cu cineva
    :)
    ..dar nu mai ştiu de ce anume le legam, era un context.. am uitat.
    costumele popoarelor nu erau aşa..ca nişte cărţi de joc?

    RăspundețiȘtergere
  7. poate le legaţi de un text? :)

    ba da, îmi amintesc foarte bine că era un joc de cărţi Păcălici, iar cărţile erau cu costumele popoarelor, perechi bărbat-femeie, îmbrăcate în diverse porturi; scopul jocului era chiar completarea perechilor; singura carte fără pereche, era Păcăliciul, un fel de Pierrot lunatic, fără Columbina care mi-era foarte drag, tocmai de-aia

    erau şi timbre, cum spune ora, însă eu nu le ştiu, pentru că eu colecţionam fluturi, flori, păsări, ciuperci...

    RăspundețiȘtergere
  8. lăsaţi păcăliciul! oribil arăta el în costumul arlechin albastru! ziceam de o serie de timbre. (ce rău îmi pare că am dat şi colecţia de surprize cu actori)

    RăspundețiȘtergere
  9. Haide, ora, nu fi rea. Ce vină avea el, că i-au dat costumul ăla?

    Colecţia de surprize cu actori n-o ştiu.
    Ai dat şi timbrele? Phii... Eu nu le dau pe-ale mele.

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Zvarlu,
    v-am compus un poem la mine pe blog. Sper sa va placa putin si sa nu va deranjeze. Cu mult drag.

    RăspundețiȘtergere