Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

sâmbătă, 5 iunie 2010

încrucişate

parfum smochine ciocolată cu mentă ţigări
întâmplător seară fost iubit coincidenţă
blugi zâmbet amintiri drumuri
cafea Radiohead
departe


Ieri seară m-am întâlnit cu Liviu. Nu-l mai văzusem de foarte mulţi ani. Am fost împreună într-o vară când eram prin liceu. A fost primul bărbat care a luat bătaie pentru mine. De la vecinul meu, Paul, care mă iubea în secret şi l-a pocnit scurt, ameninţându-l să mă lase în pace. Tu nu eşti pentru ea, maimuţoiule!, a ţipat Paul. Şi eu am rămas mirată cum de pot şti alţii, mai bine decât mine, ce vreau eu. Liviu n-a ripostat aşa cum ar fi vrut Paul. L-a privit, m-a apucat strâns de mână şi am plecat de-acolo.
Am râs amândoi când ne-am amintit dramoleta din scara blocului, în faţa cafelelor din barul în care am intrat după ce ne găsisem întâmplător în acelaşi magazin. Eu intrasem după smochine şi ciocolata mea cu mentă, el după ţigări. Fiecare dintre noi se întorsese din drumul său.
- Ai alt parfum, mi-a spus, după ce mi-a mirosit părul. Zambile, cred. Şi poate mandarine.
- Şi lemn alb. Îţi stă bine în blugi, deşi ai mai pus pe tine, i-am zis, iar el s-a ridicat de la masă, a făcut câţiva paşi, iar tipa de la bar a venit repede, crezând că vrea nota.
Am zâmbit, iar el i-a spus cu aerul ăla sobru, de bărbat cu barbă, aşezat în el însuşi, că ar fi o servire ireproşabilă, dacă s-ar auzi în surdină, Radiohead.
Cât am rămas la masa mică, prin fumul ţigărilor şi aroma cafelelor, ne-am găsit acolo, pe noi cei vechi şi ne-am dat seama că, dintre toţi cei care pleacă, doar unii se mai întorc aceiaşi.
- Îţi mai plac smochinele?
- Da.
- After Eight?, a zâmbit el.
- Şi cel mai mult noaptea, i-am răspuns.

aproape cuvinte



PS:
sincronizare: Where I End and You Begin - Radiohead

Un comentariu: