sâmbătă, 8 mai 2010

Mda




Mi-am luat pe mine ce mi-a venit la îndemână: aroganţa mea: La ce te uiţi? Ce vrei? Nu vezi că nu-s aici?! Mi-am băut cafeaua şi am mâncat zdravăn, înainte de a ieşi pe uşă: o banană şi un iaurt.
Nu aveam chef de mine. Deloc. Doar de folk indie rock. Devotchka şi Beirut.
Era foarte cald. Îngheţată. Ice-cream. I-scream. Totuna. Cu stafide şi rom.
În parc mi-am căutat o bancă la umbră. Mi-am cerut voie la o puştoaică, să mă aşez pe banca ei. Mi-a privit bascheţii, blugii, tricoul, căştile, ochelarii şi a dat din cap. Arătam aproape la fel. Doar că ea era îmbrăcată toată în negru. Eu în roşu şi negru. Fără nicio treabă cu trupa. Sau cu Stendhal. Eu ascultam muzică. Ea învăţa pentru teză. La istorie. Dintr-un caiet studenţesc. Semestrul II, Primul război mondial. 1. Cauzele. 2. Trăsăturile. 3. Desfăşurarea. 4. Tratatele de pace. Subliniate. Mi-ar plăcea şi mie să mai dau teză, din gând în gând. Ca să mă mai organizez. Să mă iau la întrebări. Să-mi dau răspunsuri. Mi-a sunat telefonul. L-am ignorat. Tipa de lângă mine chiar învăţa. Şi eu eram ocupată. Când am plecat, i-am urat baftă. Mi-a spus: mersi mult şi eu ascult Coldplay.

.....................................................................................

A Single Man. A trecut mai mult de o săptămână de când l-am văzut. M-a rupt. Într-un mod minunat. Dacă încă nu scriu despre el, nu este pentru că m-ar fi inhibat în vreun fel. Se tot adună. O să vreau să-l revăd. Nu obişnuiesc să păstrez filmele pe care le văd. Totuşi. În folderul meu cu filme, au rămas The Hours, Lost in Translation şi acum, A Single Man. Au trecut prin mine şi s-au aşezat. De-a lungul timpului, oameni şi sentimente au intrat în mine fără să-şi ceară voie. Au trecut prin mine. Foarte puţine mă mai locuiesc.
You need coolin’ baby, I’m not foolin’
I’m gonna send you back to schoolin’…
Wanna Whole Lotta Love…
Way down… inside… woman… You need… love
Shake for me girl, I wanna be your backdoor man

Ameninţările nu m-au impresionat niciodată, beibi.

De gustat eseurile lui Andrei Codrescu – Noi n-avem bun-gust, noi suntem artişti. Tribulaţii cu pizza, Înotând printre limbaje, Bunele maniere ale de-nespusului, Cele zece porunci, Arta evadării, mi-au urcat până-n cerul gurii.
Încă mă bântuie proza poetico-senzuală a lui M.M. Dacă poetică înseamnă că salivez şi senzuală că mai vreau.

Cred că vine vara. Îmi dau seama după pistrui. Vechea mea poveste în piele foarte albă în ciuda soarelui arzător.
Era să scriu că-mi las părul lung. De parcă ar avea vreodată forma pe care o vreau. În toată viaţa mea, m-am coafat o singură dată. Când am fost domnişoară de onoare. A fost teribil. Fireşte că ploua când eu alergam la taxi, în blugi, hanorac şi cu flori în coc, să ajung acasă, ca să mă schimb pentru chermeză. Vreo trei zile m-a ţinut cocul ăla şi chiar în a patra, mai scoteam agrafe. Nu ştiu de unde şi nici nu mai vreau. Mulţumesc.

.....................................................................................

Dă-ţi în cărţile de tarot şi întreabă cea mai simplă întrebare. Oare care ar fi cea mai simplă întrebare de pe lume?

Absenţa ta mi-a dat târcoale toată ziua. Asta voiam să-mi spun, fără să mă aud. Fără să mă aud. Fără să mă aud.



PS:
Arcade Fire Wake Up
Desigur veţi observa că înainte de a începe cântecul, scrie BrainOrgasM. De fapt, veţi simţi în timp ce:

10 comentarii:

  1. dar te-ai auzit..
    întrebarea cea mai simplă
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Zvarluga pistruiata cu flori in par... adorabila cred :)) si nu se sperie de cea mai crunta dintre amenintari, amenintarea cu dragostea, ca bine o mai canta Zeppelinii

    RăspundețiȘtergere
  3. Cel mai mult mi-a placut "Mi-am cerut voie la o puştoaică...". Apoi, "M-a rupt. Într-un mod minunat." Apoi, ca iti dai seama dupa pistrui. Si totusi, mai bine ar fi sa-ti lasi parul lung.

    RăspundețiȘtergere
  4. domnita, as dori doua ceasuri si-un sfert academic. la pachet. tomorrow.

    RăspundețiȘtergere
  5. MB, da, când nu vreau să mă aud, mă aud cu ecou. Foarte nedrept. :)

    C, chiar că înfiorătoare ameninţare: I’m gonna give ya every inch of my love, dar nu mă sperii eu dintr-atât :P Şi mie-mi plac muult Zeppelinii.

    xxl, chiar aşa a fost. Da, mi l-am lăsat deja. Acum l-am cuminţit sub cordeluţa cea verde. Deci pe moment, e de/pe capul meu. :)

    Domnule Claude, v-am împachetat cele două ceasuri şi un sfert academic, într-o hârtie albastră şi jumătate. Scrisă. Într-o manieră sobră. Am înţeles că treceţi mâine. Vi le-am pus sub cuc, să-i spuneţi colegei, că eu nu lucrez mâine.

    RăspundețiȘtergere
  6. si pe fata mea pistruii sint "vestitorii verii". asa sintem noi binecuvantati, astia cu pielea ingrozitor de alba. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Amin!
    Sau la soare degeaba te uitai, că tot albă rămâneai :)

    Mai ştii poezia aia, Vestitorii primăverii? Ei, ar fi cazul să începem s-o scriem pe următoarea. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. da, da, pai de la ea am pornit. poate o sa-i trantesc o varianta zilele astea, merci de idee. :)

    pai ne uitam la soare, el la noi, si fluiera a paguba. :))

    RăspundețiȘtergere