Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

joi, 29 aprilie 2010

Privilegiu – apariţie neîngăduită în ediţie

Se-ntâmplă să citesc pagini pe care le-aş vrea puse între coperţi din catifea. Albastră sau roşie. Acolo aş pipăi umbra sufletului celui care le-a scris. Aşezată în textură şi culoare. Pagini pe care-mi vine să le ating cu palmele până îmi intră în piele. Pagini ale unor cărţi care nu sunt publicate. Încă. Pentru că publicul nu e pregătit pentru aşa ceva prea poetic şi filosofic. Culmea! Dens. Prea altceva. Pentru că nu e mai uşor sau comercial. Pentru că povestea trebuie să se vândă, iar cel mai bun glob e un bol multifuncţional în care să găteşti, nu să te oglindeşti sau să ghiceşti în el. Şi trebuie să fie din plastic. Nu din cristal.
Nu ştiu de ce-mi vine în cap, The Hours pe care n-am mai îndrăznit să-l revăd. M-am umflat de plâns atunci. Simţeam că-mi explodează pieptul. Intens. Orele, florile, scrisul, pietrele Virginiei. Însă o să-l revăd cândva. Ştiu.
Pentru că oricum mă bucur că există paginile astea care-şi vor găsi coperţile în aceia la care ajung. Şi că acum, la 02.30, le-am pus semnul lunii. M-am oprit să ascult Tiger Lillies. Şi nu ştiu ce-a scris la sfârşit, în sârbeşte, ăla care a pus piesa asta pe You Tube. Poate despre o femeie desculţă pe nişte scări care ţine luna în mâini, coborând noaptea. Mă-ntorc la citit. Şi o să adorm mâine, cred.



(Tiger Lillies - Alone with the Moon)

7 comentarii:

  1. Tiger Lillies :) dark cabaretul ti-e dulceata, asa ai scris acolo la profile. Dulceata de cirese negre. Afine.
    Nu mai scriu nimic despre ce se mai publica. Nu-mi place borcanul. Mi-as strica gustul dinainte. Noapte buna si dulce Zvarlugo esti :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ms. Bond: intrebam intr-un comment care cred ca s-a pierdut de ce nu esti la ora asta in pat?; si mentionam ca e o farima de vers dintr-un cintec de demult al lui Andries.

    apoi, iti ziceam ca tinarul care a postat tiger lillies dedica clipul colegilor de clasa si prietenilor (am folosit google translate, nu stiu sirba, nici limba si nici dansul ;-))

    iar la sfirsit ma intrebam daca nu cumva ai vazut masa de scris a virginiei woolf la panta pe blog si asta te-a dus cu gindul la 'the hours'. m-ai ziceam ca e o scena teribila cu meryl streep in bucatarie, in filmul amintit; asta apropo de gatitul in bolul de ghicit.

    cam asta ziceam mai devreme, si zic si acum...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, sunt multe asemenea texte. Şi asta e bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. C., n-am mâncat dulceaţă de cireşe negre. Te cred pe cuvânt. Şi fără lingură.
    Ai şi tu dreptate cu borcanul ăla. Ştiu. Doar că uneori mă răzvrătesc şi eu în felul meu, cu pumnii strânşi în continuarea articulaţiilor foarte subţiri. :)
    Nu prea a fost noapte de dormit. Dar ziua e bună. Mersi.

    Claude, nici chiar eu n-aş putea spune de ce nu sunt în pat, la ore dintr-astea. Norocul meu e că patul nu mă-ntreabă când vin şi de ce lipsesc.
    S-a pierdut commentul, da, că nu l-am găsit aici. Andrieş - Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum... / Spune-mi de ce umbli când toţi oamenii dorm. Cred că merge şi Nu ştiu nimic despre tine. :)

    Mulţumesc pentru traducere. N-am avut chef să folosesc google. Nici eu nu le ştiu.

    Se poate. Sigur că am văzut masa Virginiei, la Panta pe blog. Minunată. Tot filmul The Hours e teribil. Şi Meryl Streep. Şi o să-l revăd când n-o să mai sufăr dorul de el, deşi doare atât de frumos. :)

    Zic acum, pentru că n-am fost aici, mai devreme.

    Da, Rareş. Aşa este. Suntem nişte privilegiaţi să le avem în preajmă.

    RăspundețiȘtergere
  5. n-am cum să intru în comentarii, ca să le modific, nu merge ca la tine. :)
    nu-ţi face griji. ştiu.

    RăspundețiȘtergere
  6. hei...
    pe unde calatoresti?

    -poiematike-

    RăspundețiȘtergere