F. nu se înşela spunând că analiticul e limbaj şi nimic mai mult.
Când într-un cuplu cei doi nu cunosc limba celuilalt, totul merge strună. Patru-cinci ani, până e însuşită la nuanţă, între ei e un paradis. Mă întreb chiar dacă unei perechi n-ar trebui să i se interzică să vorbească, dacă surdomuţii ar mai trebui învăţaţi limbajul semnelor…
Limbajul se poate defini simplu prin: ceea ce dezbină. El precizează diferenţa, distincţia, antinomia. The clear cut, tăietura precisă dintre lucruri. Limbajul foloseşte rareori înţelegerii – să comunicăm, să ne auzim unii altora poveştile… E comic. E o negociere clară a teritoriilor de proprietate şi ură. Suport asta; poţi să mergi până aici; nici un pas mai departe. O armă de război şi de armistiţiu. De altfel, dacă ne-am înţelege, ar fi inutil să mai deschidem gura; limbajul începe în plin dezacord.
Se spune: e necesar să-şi vorbească, pentru a se înţelege… Dacă în cele din urmă se vor înţelege, dacă o urmă de conciliere mai există în ei, nu va fi graţie limbajului verbal, care nu e decât agitaţie şi zgomot de fond. Nu poţi argumenta raţional o împăcare într-un face à face. Ea există deja în tine, hotărârea e luată înainte de a articula. Nimeni n-a convins cu adevărat pe cineva. Limbajul delimitează real doar graniţa lucrurilor, impunând păstrarea distanţei între sensuri.
Să construieşti ceva interesant cu o comunicare care a fost făcută pe lumea asta pentru beligeranţă, intimidare şi sofisticate declaraţii de război, e uluitor. Considerată autonom, literatura pare un fel de miracol.
Soirs
PS:
un blog de citit atent
vineri, 5 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Hmmm, cumva, doar corpurile noastre comunică inocent - ca la început -, înţelegându-se, pentru că ele se comportă la fel, indiferent de ceea ce spunem şi manifestă o complicitate atunci când vor să comunice, găsindu-se fără cuvinte şi dialogând în felul lor care ignoră orice altceva.
RăspundețiȘtergere(Textul tău îmi aminteşte plăcut de o împăcare sub forma unei scrisori în care am citit atunci: "Nu mai vreau să folosesc cuvinte. O să-ţi ating faţa şi buzele, cu palmele"...)
Spunându-ne poveştile altora şi uneori pe ale noastre, alteori înţelegându-ne mut, fără a fi nevoie s-o convingem - şi eu cred că literatura este un fel de miracol.
Mulţumesc.
Un citat minunat dintr-un roman "miracol" - "Şotron", Cortazar:
RăspundețiȘtergere- Take it easy - zise Babs. – Have a drink, sonny, don’t be such a murder to me.
- Ce nevoie era, spune-mi şi mie, să le zăpăceşti pe babe cu adolescenţa noastră puritană de cretini fricoşi? Măi, sunt beat criţă, frate dragă. Mă duc acasă.
- O să ajungem să ne ducem la Bibliothèque Mazarine să facem fişe despre soiurile de mandragoră, şiragurile de mărgele ale triburilor bantu sau istoria comparată a forfecuţelor de unghii.
- Toate fanteziile astea de a corecta limbajul, sunt vocaţii de academician, băiete, ca să nu spun de gramatician. "A descinde sau a coborî", treaba e că personajul "a luat-o pe scări în jos" şi basta.
- Nu şi-a dat seama că nimic nu se susţine, dacă nu-l proptim cu fărâme de timp, dacă
nu inventăm timpul ca să nu înnebunim.
(gaşca frumoşilor nebuni de la Clubul Şarpelui)
Deocamdata, doar o observatie formala: meden agan.
RăspundețiȘtergereSHAKESPEARE
RăspundețiȘtergerede Marin Sorescu
Shakespeare a creat lumea în şapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora,
Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne decît să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.
Claude, ai dreptate, dacă te referi la sintagma de origine greacă, Meden Agan - "doing something in moderation". Însă eu scrisesem numele utilizatorului, aşa cum se semnează el.:)
RăspundețiȘtergereAş vrea să mergi mai încolo de acest "deocamdată" şi să observi despre conţinutul blogului. De asta l-am recomandat.
O scriitură confesivă, un jurnal care m-a captat prin stilul frust, lucid, ironic, autoironic, efectul de oglindă întoarsă spre sine - introspecţie plus reflectarea "imaginilor" (concepte, realităţi,oameni, etc.) din jurul său.
Julia, mulţumesc. :)
RăspundețiȘtergereŞi mie îmi place mult, Marin Sorescu.
(Claude, am sentimentul că m-am lămurit cu totul, ca-n everything is illuminated. Nu mai spun altceva acum. Mulţam. :))
RăspundețiȘtergereMs Bond, blogul in cauza mi-e cunoscut de ceva vreme. Autorul blogului e cu siguranta cineva care merita citit, iar header-ul paginii imi pare o alegere sclipitoare.
RăspundețiȘtergereInsa, mi-e greu (din cauza limitarilor mele, fireste) sa diger verdicte de genul "Inglourious Basterds e submediocru sub toate aspectele (ca sa nu spun nul)" sau monstruozitati de felul "limbajul verbal care e doar agitatie si zgomot de fond".
In general, cred ca e caragios ca plecind de la cazul particular al lipsei de comunicare intr-un cuplu oarecare sa ajungi sa definesti limbajul prin "ceea ce dezbina".
:) Hei, asta voiam să aud de la tine. Despre conţinut.
RăspundețiȘtergereDacă vorbeşti despre limitare, te rog să iei notă că eu încă n-am văzut "Inglorious Basterds" - poate nici nu-mi mai comentezi, acum că ai aflat.
Ai dreptul să crezi ce vrei/simţi tu. Aia înseamnă că eşti subiectiv. Îţi permiţi şi gata.
Şi eu am simţit uneori că limbajul dezbină, că parcă ne vine să ne scoatem ochii când vrem să ne explicăm. Alteori a mers. "O armă de război şi de armistiţiu", spune acolo. Fiecare dintre noi îşi susţine într-o manieră personală, opinia - tocmai am scris un truism jenant, dar îl las.
Headerul e Chaotic Soul. E o alegere sclipitoare, da - şi eu am senzaţia asta de multe ori, poate că şi alţii, că sufletul îşi alege să simtă după legile lui misterioase, haotice.
Îmi place blogul din discuţie, pentru că e o provocare. Mă stârneşte. Am şi scris, de altfel, la interes: o minte înfricoşător de frumoasă, a twisted mind, sometimes.
Să nu te miri, dacă o să-ţi spun că-mi plac/mă stârnesc/mă provoacă şi cele cu care nu sunt de acord în totalitate sau chiar deloc. Polemica te îmbogăţeşte minunat, dacă este susţinută calm, lucid şi pertinent.
(btw, ţi-am trimis un mail pe aia cu drinkwithclaude, sper că am scris bine adresa, că încă n-am băut absolut nimic :))
Din moment ce nu ai baut nimic trebuie sa deduc ca ai scris gresit adresa. ;_)
RăspundețiȘtergereCum ziceam, in ordine sa ajungi de la "uneori" la "intotdeauna" trebuie sa parcurgi niste pasi, care pasi nu cred ca au fost parcursi de autor. Asta e tot.
Cit privesti polemica, asta e my middle name. ;_)
(Ba am scris-o corect. :P
RăspundețiȘtergereSper ca am lămurit "neînţelegerea" aia în greacă. Le fac şi eu câteodată... praf. :)
Poţi să păşeşti, să alergi sau să ţopăi. Alegi ce-ţi vine mai bine. Asta e tot.
This means war, sir. Veeery well.
Til then, good night.)
(Ba nu. ;_))
RăspundețiȘtergerePartial corect. Poti pasi, alerga sau topai, dar nu te poti teleporta.
Noapte buna.
Enagage, măi, zise Zvârluga în somn, apoi se fandosi ceva de groază, aşezându-se pe diagonala patului, pentru că nu prea gusta SFurile. :P
RăspundețiȘtergere