vineri, 5 martie 2010

Go all the way

Uneori destinul seamănă cu o furtună izolată de nisip care îşi schimbă cursul neîncetat. Îţi schimbi ritmul de mers, încercând să o eviţi. Furtuna însă se schimbă şi ea, potrivindu-şi pasul după al tău. Schimbi din nou pasul, dar şi furtuna face la fel... De ce?... Tu însuţi eşti furtuna. E ceva dinlăuntrul tău. De aceea, n-ai decât să te resemnezi şi să păşeşti drept în mijlocul ei, să-ţi aperi ochii şi urechile de nisip şi să o străbaţi pas cu pas...
Când furtuna va înceta, nu vei înţelege prea bine cum ai reuşit să scapi cu viaţă. Nu vei fi sigur nici măcar că a trecut cu adevărat. Însă un lucru îţi va fi clar: tu, cel care a ieşit din furtună, nu mai eşti acelaşi cu cel care a păşit în ea.
Timpul atârnă cu greutate asupra ta, ca un vis vechi, plin de tâlcuri. Te mişti încontinuu, încercând să te strecori. Nu vei putea scăpa niciodată de el, chiar de-ar fi să ajungi la marginea lumii. Sunt lucruri pe care nu poţi să le faci decât dacă ajungi până acolo.

(H. Murakami, Kafka pe malul mării)



PS:
Pentru necunoscători, videoclipul e din filmul Factotum în care apar: femeia, bara, Matt Dillon, precum şi barul as itself; versurile sunt ale lui Bukowski, Roll the Dice.

Pentru că veni vorba şi de bară, Natalie Portman s-a descurcat minunat în Closer, un film bun de revăzut.

2 comentarii: