Vreau să dorm cel puţin câteva anotimpuri, cu el. Şi să mă trezesc tot cu el. De cântecul ăsta zic:
Mulţumesc Egoland. La el l-am găsit.
PS:
In a State de pe albumul Never, Never, Land - UNKLE, album pe care mi-l descarc acu, la 3.00 noaptea. Dacă nu mai apar câteva zile, nu vă faceţi griji, ascultaţi piesa asta. Nu moare nimeni din dragoste. De muzică. :)
joi, 25 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
vreau albumul chiar in momentul asta, chiar daca dormi, fa ceva si umbla prin casa ca o somnambula, deschide calculatorul, tasteaza hipnotizata adresa mea si da send. apoi culca-te la loc. misiune indeplinita.
RăspundețiȘtergereDeschid calculatorul. Pun pe transfer ro. Nu merge. Incerc să-l hipnotizez pe acest transfer. Nu prea am haine multe când dorm. Poate că de-aia nu vrea să o ia din loc. Deschid mail şi pun cât intră. Dau send pe adresa ta. Revin pe transfer când voi fi mai îmbrăcată. Hai că m-am trezit.
RăspundețiȘtergere@Ms Bond: Pe mine PS-ul tau m-a dus cu gindul la titlul unui film din alte vremuri: "Sa mori ranit din dragoste de viata".
RăspundețiȘtergereInspirat titlul...
RăspundețiȘtergereDe când mă ştiu, îmi trăiesc viaţa în felul meu, fără a fi în rândul lumii. Probabil că o să mor fără pic de eroism: cu zâmbetul pe buze şi vreun cântec de-al meu, în urechi.
Că tot veni vorba, la sfârşit aş vrea să fiu incinerată, pusă niţel într-o urnă cu motive egiptene, cât să simt câteva mituri. Apoi, să fiu risipită într-o pădure, primăvara, când e plin de toporaşi, cutcurigi (nişte flori verzi care n-au legătură cu niciun cocoş), ghiocei şi brânduşe, iar aerul e călduţ şi parfumat.
Dar până atunci, mai am destule de făcut şi de simţit. :)
Vai, ce ginduri luminoase iti trec prin cap la inceputul primaverii!
RăspundețiȘtergereClaude, de obicei îmi trec prin cap, tot soiul de gânduri. Pe unele le mai ştiu şi le invit chiar eu. Însă foarte multe, mă lasă şi pe mine cu gura căscată. Nu pot decât să le primesc şi să mă minunez.
RăspundețiȘtergereSă ştii că nu m-am sfiit niciodată să vorbesc despre sau să mă gândesc la moarte. Nu sufăr de morbidezza, dar nici nu mă ia cu tremurici când vine vorba de ea.
În fond, două sunt chestiile care ţi se întâmplă o singură dată: viaţa şi moartea.
Hai că sunt nişte commenturi pe măsura titlului piesei. :P