luni, 8 martie 2010

Concurs de weekend. Despre bărbaţi adevăraţi şi femei adevărate



Se pare că am câştigat un premiu de consolare la concursul de mai sus. Felicitări câştigătoarei, literelibere şi-i mulţumesc mult lui Alex Moldovan

Ce zice Alex Moldovan:


Cred că lumea e plină, din păcate, de bărbaţi adevăraţi şi femei adevărate, adică acele fiinţe capabile să se definească şi să se comporte ca atare. Eu, unul, prefer să am de-a face cu oameni. Două au fost răspunsurile care s-au apropiat cel mai mult, adică pe jumătate, de spiritul întrebării. Prin urmare, litere libere primeşte Idolul cicladelor (pentru partea cu “aceste concepte sunt periculoase”), iar zvârluga un premiu de consolare – Thomas de Quincey, Opiniile unui opioman englez.
Menţiune specială pentru Gabi Giura, care a pus punctul pe i pe Facebook: “un bărbat adevărat este cel ce ţine telecomanda lângă el. O femeie adevărată este cea care mai bine face o tocăniţă bună decât să-şi piardă timpul cu cititul (unei cărţi, fireşte)”.

Ce-am zis eu:

Bărbaţii adevăraţi şi femeile adevărate sunt oameni, tot timpul.
Rămân la asta. Pentru că, de fapt, atunci când încercăm să aducem argumente, nu facem decât să ne privim subiectivitatea în oglinzi, imagini pe care încercăm să le apărăm în felul nostru.
Nu există criterii universal-valabile care să ne delimiteze strict. Nu mai putem spune cu nonşalanţă că există chestii pe care le fac doar femeile sau doar bărbaţii (aş fi spus că femeile nasc, dar poate în următorii zeci de ani, se va insemina şi un bărbat, ce ştiu eu…)
Bărbaţi şi femei suntem, iar singurul adevăr care ne uneşte este că, dacă odată am locuit împreună în acelaşi corp (mitul androginului), de când ne-au despărţit zeii, aşa cum ne-am născut vom şi muri, pentru că şi unii şi alţii ne raportăm la timp, ăsta e adevărul nostru comun.
Iar întrebarea ta nu are un răspuns adevărat, ci doar darul de a da naştere la întrebări diferite.

Ce-a zis literelibere:

eu nu cred ca exista femei adevarate si barbati adevarati. cred chiar ca aceste concepte sunt periculoase pentru ca ne duc automat la esenta.
cred ca exista doar fiinte umane adevarate.


PS:
Până când revine primăvara şi voi primi Confesiunile opiomanului englez, o să mă întreţin cu ale mele şi cele ale celorlalţi, în plină iarnă, văd.

Deci Sting:

14 comentarii:

  1. Zvarluga, unde, ce? nu stiu nimic ...dar am o rugaminte: in graba in care am comentat am facut o greseala. te rog corecteaza: "cred chiar ca aceste concepte sunt periculoase pentru ca ne DUC automat la esenta". multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Zvarluga, multumesc pentru corectie. :)

    imi place raspunsul tau la intrebarea lui Alex, de fapt am spus amandoua acelasi lucru, dar cu alte cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  3. N-ai pentru ce. I se poate întâmpla oricui, din grabă.

    Şi mie mi s-a părut că am spus acelaşi lucru. :) Asta am avut în cap când am scris. Că nu suntem mai buni sau mai răi, sau foarte diferiţi. Suntem oameni.

    RăspundețiȘtergere
  4. @literelibere: ai putea, te rog, sa-mi traduci ce inseamna "fiinte umane adevarate" si, daca tot sintem aici, ce inseamna "esenta" si de ce este dinsa periculoasa?
    Probabil sint un idiot pentru ca n-am priceput nimic din raspunsul tau cistigator.

    RăspundețiȘtergere
  5. Claude, îmi permit să încerc să-ţi răspund eu, din moment ce amândouă am spus cam acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte.

    Important este că femeile şi bărbaţii sunt oameni, asta îi face să fie adevăraţi, calitatea lor de a fi umani – buni, răi, imperfecţi, etc. Luaţi împreună ca un tot, exemplare unice ale aceleiaşi specii.

    Conceptele devin "periculoase", pentru că e "periculos" să te raportezi la esenţă, în sensul că n-o poţi defini complet, nu ai cum s-o cuprinzi. Aşa interpretez eu ce-a scris literelibere.

    "Periculosul" acesta înseamnă, de fapt, că n-ai cum să pretinzi că poţi spune totul despre.
    Dacă vrei, gândeşte-te la "esenţă" ca la "suflet". Ce poţi spune despre suflet când e liber, mereu altfel şi-ţi scapă atât de uşor?

    RăspundețiȘtergere
  6. @Ms Bond: oricit am incercat, nu pot sa raspund fara sa fiu rautacios. Constat ca in ultimii ani 'esenta' si 'adevarat' si-au pierdut definitia data de DEX si sunt folosite pe rol de baubau. Eu incercam sa subliniez ca e la fel de ridicol sa vorbesti de 'fiinte umane adevarate' (as opposed to what?) cit si de "femei adevarate" sau "barbati adevarati".

    Apoi, desi pot intelege teama de discriminare, consider ca e la fel de periculos sa ignoram diferentele dintre barbati si femei. Diferentele dintre cele doua sexe au radacina in biologie (in ciuda exemplului tau cu soon-to-be inseminated man). Sint nenumarate evidente ca mintile barbatilor si ale femeilor nu sint identice. Dar asta nu inseama ca barbatii sint superiori sau inferiori femeilor.

    Acum, Ms Bond si literelibere, uitindu-va in oglinda (sau gindindu-va la sora, prietena voastra), puteti spune sincer ca tot ce va doriti in viata e sa demontati in n'spe parti masina din curte, sa curatati rezervorul de la baie, sa mergeti la vinatoare, sa sapati dupa aur in muntii Apuseni, sa extrageti petrol pe vreo platforma in Mare Nordului, sa va luati la trinta cu Ionel de la scara vecina si sa va culcati cu fiecare barbat din orasul in care locuiti (si din toata lumea daca se poate) si nu aveti nici o dorinta sa va vedeti stringind in brate un copil, povestind in intimitate cu prietenele voastre sau alinind durerile unui bolnav/iubit/prieten?

    RăspundețiȘtergere
  7. Claude, nu e nevoie să încerci să menajezi. Just express yourself! :)

    N-aş spune că-s folosite pe post de baubau, ci doar că, în general, definiţiile sunt limitative.

    Discuţia pornise de aici:
    "De mici copii suntem învăţaţi că suntem diferiţi.
    De alţi copii cu codiţe şi glas mai suav sau, dimpotrivă, de cei cu părul scurt şi cărora, dintr-un motiv sau altul, le place la nebunie să tragă de codiţele respective şi să le pună piedică posesoarelor. După acea creştem, unii chiar ne maturizăm. Cu alte cuvinte, devenim bărbaţi şi femei! Şi ne comportăm ca atare, adică aşa cum am văzut pe la alţii sau prin filme. Avem o imagine de apărat, trebuie să facem lucruri. Trebuie să ştim ce se cuvine şi ce nu. Unii învaţă să meargă la meciuri şi să bea bere cu prietenii. Altele, să meargă la coafor şi să gătească. Şi, cu aceste minunate abilităţi dobândite, ducem o viaţă fericită până la adânci bătrâneţi.
    Sau nu?Asta sunt curios să aflu: în fond, ce este un bărbat adevărat? Dar o femeie adevărată?"

    Opposed to what?, zici tu. Încă de la început, eu nu le-am pus în opoziţie cu nimic, pentru că i-am pus pe aceeaşi poziţie.
    Eu încercam să spun că, diferenţele de imagine, îndeletnicire, preocupare, gândire, etc., sunt insignifiante, tocmai pentru a desfiinţa conceptele "inferior" şi "superior" care ar fi putut fi atribuite bărbatului sau femeii, în general, printr-o comparaţie a sexelor.

    Dacă mă uit în oglindă, văd o imagine completă: mă văd lângă un bărbat pe care îl iubesc pentru tot ceea ce este el. Chiar dacă, în loc să sape după aur, să extragă petrol, să vâneze sau să demonteze maşina, doarme, scrie sau priveşte filme ştiind că, dacă aş vrea cu adevărat, eu aş putea face măcar una dintre ele.

    RăspundețiȘtergere
  8. Vor fi fiind definitiile limitative, dar hai sa ne imaginam drumurile si intersectiile patriei fara semafoare si semne de circulatie (sau si mai rau, cind acelasi semn de 'cedeaza trecerea' e interpretat de fiecare dupa cum bate vintul ;_))

    E bine ca ai pus si textul de la care a plecat toata discutia. Mi-am mai descretit fruntea.

    Intrebarea de 'as opposed to what' era in legatura cu 'fiinte umane adevarate'. Si, by the way, intrebare a ramas fara raspuns (dar raspunsul nu-l asteptam de la tine).

    Va doresc o viata frumoasa in continuare (tie si barbatului ales), desi ma tem ca ai interpretat gresit indemnul meu de uitare in oglinda.

    Off topic: Observ ca incetisor incetisor de pe blog au disparut toate fotografiile in care apareai.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai şi tu dreptate când sugerezi nişte repere...

    Nu e bine să fii încruntat. Te dor tâmplele.

    O să-ţi răspundă şi literelibere, cu siguranţă.

    Mulţumesc, şi eu îmi doresc o viaţă frumoasă cu un bărbat, dar încă n-am ales pe nimeni. :)

    L-am interpretat cum am vrut eu. Însă am înţeles ce-ai vrut să spui. Să ştii că mă uit în oglindă de multe ori, cu atenţie şi luciditate, nu din cochetărie.

    Off topic: :)) Pentru că scrisul mă reprezintă cel mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  10. On topic: nu mai am nimic de adaugat.

    Off topic: Ms Bond ati raspuns corect la intrebare. Premiul in valoare de () poate fi ridicat de la redactie zilnic intre orele 8.31am si 5.29 am.

    RăspundețiȘtergere
  11. Claude, scuze pentru ca raspund tarziu, dar motivele au fost obiective. Gasesc intrebarea ta pertinenta si-mi creeaza ocazia sa ma explic.

    Asa cum bine stii suntem dresati inca de mici in privinta modului de-a fi in viata. Suntem construiti social, fiecare gen, in mod diferit unul fata de altul. De-a lungul timpului, cel care a numit si-a catalogat, a esentializat, a construit genurile, a fost barbatul. Astfel barbatul a caracterizat femeia ca fiind sensibila, materna, fricoasa, irationala, rabdatoare, superficiala, vulnerabila, incapabila, dependenta, blanda, perversa etc. Cand a venit vorba de barbati a considerat ca, pe acestia ii caracterizeaza onoarea, curajul, vointa, disciplina, onestitate, gandirea logica, inteligenta, perseverenta etc.

    Toti stim ca daca-i spui unei femei ca e „barbata” ii facem un compliment. Dar daca ii spui unui barbat ca e ca o femeie il jignesti profund. De ce? Pentru ca toate calitatile se afla in ograda barbatului, ceea ce ii creeaza, falsa impresie, a unui ascendent. De fapt, el se alege doar cu frustrarile caci, de cele mai multe ori, nu poate atinge aceste standarde - un lucru perfect uman.

    Cu alte cuvinte suntem obligati sa interpretam niste roluri, ca vrem, ca nu vrem. Altfel suntem considerati din start „freaky”.

    Eu refuz esenta feminina pe care au construit-o altii pentru mine. Si asta pentru ca eu sunt suma actiunilor mele care inglobeaza si calitatile rezervate, pe nedrept, barbatului cat si cele rezervate, pe nedrept, femeii. Asta ma scoate din categoria femeie, dar nu ma include in categoria barbat. Automat ma proiecteaza ca fiinta umana. Nu pot accepta esenta pentru ca ma incremeneste, imi refuza evolutia. In mod necesar trebuie sa fim fluizi, sa devenim tot timpul si lucrul asta face din noi, in primul rand, fiinte umane.

    RăspundețiȘtergere
  12. (Asta scriam şi eu cândva, că devenim tot timpul şi ne adunăm din toate aceste deveniri.
    "Mijlocul" fiecăruia care se tot rotunjeşte - am ales "rotundul", pentru că nu are margini.

    Vă mulţumesc mult, pentru că am avut ocazia şi o am - puteţi scrie în continuare pe tema asta aici, orice mai aveţi de spus - să fiu o "gazdă" pentru replici bune de citit şi gândit.)

    RăspundețiȘtergere
  13. @literelibere: Multzumesc pentru explicatii. Cum se poate observa din comentariul meu din 9Martie, 14:44 nu cred ca suntem diferiti doar pentru ca asa am fost construiti social, dar iti pot intelege punctul de vedere. (Iar istoria consemneaza milenii de opresiune si discriminare a femeilor de catre barbati.)

    In continuare cred ca expresia 'fiinta umana adevarata' e meaningless, dar nu e un capat de tara si nu mai insist.

    RăspundețiȘtergere