vineri, 26 februarie 2010

Sunt un sân - Sânul, Philip Roth




Mai vechea noastră cunoştinţă, aka profesorul David Kepesh pe care l-aţi întâlnit în Animal pe moarte, transpus atât de inspirat şi inspirator de către dragul de Ben Kingsley, în numitul, vizionatul şi mult gustatul Elegy, revine sub o formă născută pentru şi dornică de a fi pipăită - zic şi eu, strânsă, suptă şi linsă - vrea el: sânul. Romanul unui bărbat transformat în sân, un organ lipsit de „demnitatea de pe vremea când el era profesor de literatură, iubit, fiu, prieten, vecin consumator, client şi cetăţean”.
Scenariul transformării debutează în tradiţia genului horror: Era exact miezul nopţii, ora la care se petrec de regulă transformările din poveştile de groază, pe alocuri capătă izuri din Bukowski: Experimentasem cu curve încă de pe când aveam douăzeci de ani, şi [...], întreţinusem vreme de mai multe luni o legătură palpitantă, istovitoare cu două tinere studente de vârsta mea [...] care împărţeau cu mine o cameră la demisol, până când cea mai puţin stabilă dintre ele, a încercat, fără prea mare tragere de inimă, să se arunce sub un camion; devine uneori aproape emoţionant în sensul de liric: stând ca nişte carnivore mari, sincere, păroase, reduse în întunericul confortabil la nimic altceva decât nişte chipuri pârjolite de vânt şi nişte degete unse cu unt şi ne ţine la zi cu buletinul de ştiri al săptămânii: fata lui cutărică e gravidă, fiul lui cutărică şi-a cumpărat o casă de o sută de mii de dolari...
Cauza transformării n-are nicio legătură cu alinierea planetelor sau cu doppelgänger - ăla e Jekyll feat.Hyde. Mai degrabă, cu faptul că David predă în fiecare an, Nasul lui Gogol, Metamorfoza lui Kafka şi Călătoriile lui Gulliver a lui Swift. La întrebarea lui Kepesh dacă literatura i-a făcut-o, doctorul Klinger îi răspunde prompt şi documentat: Nu, hormonii sunt hormoni şi arta-i artă. Nu suferi de o supradoză a marilor imaginaţii.
De reţinut, în cazul în care aţi fi profi de literatură pasionaţi şi bine-intenţionaţi şi cititori - adaug eu, că e bine să încheiaţi ora sau ziua cu ceva impresionant, ceva ce studenţii ar putea lua cu ei din sala de curs necontaminată, afară, în lumea decăzută a mâncărurilor semipreparate şi a starurilor pop şi a drogurilor. Cu un citat, adică.
Mă mai întreb doar ce mărime avea cupa sânului cu pricina. E clar că sutienul David Kepesh e marca Roth’s Secret.

2 comentarii: