Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

luni, 1 februarie 2010

Port




Într-o zi o să plec într-un sat de pescari
n-am nevoie de cine ştie ce bagaj
o să-mi iau rochia din in şi sandalele cu fluturi
Cred că o să ajung spre seară
când toate bărcile sunt trase la ţărm
şi nisipul se face rece sub tălpi
ca o pereche de papuci uitată într-o ploaie subţire
iar pescarii descarcă peştele
O să le dau bună seara şi o să le spun
cum m-a chemat sunetul valurilor din urechea mea
şi m-am luat după harta gălbuie cu margini dantelate
O să-i rog să mă primească şi pe mine
într-una dintre căsuţele lor curate
Aş putea să le gătesc peşte cu busuioc şi vin alb
să le spun copiilor întâmplări din altă lume
să le scriu dimineţile lor pe mare
şi îngrijorarea sărată a femeilor care-i aşteaptă
să se întoarcă teferi la masa de prânz
şi poveştile lor cu păsări peşti şi sidef
ţesute de pânza nopţii pe tâmpla cerului
în liniştea argintată


Până atunci
port cu mine tot cântecul albastru


4 comentarii:

  1. Din motive de neexprimat ma tot gindesc de citeva minute ce bine ar fi mers un cintec de Lhasa la gindul/poezia ta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Claude, chiar te rog să nu motivezi. :)
    Alege-mi tu un cântec de Lhasa şi eu o să-l ascult.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu aveam un cintec anume in minte, dar La Maree Haute (de pe The Living Road) mi-ar fi sunat mie bine.
    Tocmai am realizat ce magarie am facut punind la indoiala alegea ta, asa ca imi cer scuze.
    Anyway, cred ca aproape orice piesa de pe The Living Road s-ar bucura de compania versurilor tale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Hei, n-ai de ce să-ţi ceri scuze. Nu mai spune aşa ceva.
    Poţi asculta ce piesă simţi că-ţi vine să pui lângă textul meu. E firesc. Aşa cum şi eu aleg ce simt eu. :)

    Oricum, dacă-l găsesc, o să-mi descarc tot albumul The Living Road.

    RăspundețiȘtergere