Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

miercuri, 16 decembrie 2009

Rătăcirile fetei nesăbuite - Llosa




Romanul lui Llosa m-a cucerit pe măsură ce pătrundeam în viaţa fetei nesăbuite şi a băiatului bun. Erotismul este proiectat pe 3 continente, iar Llosa îl poartă cu măiestrie dintr-o Limă burgheză, în Parisul anilor ’60, în Londra hippy din ’70, în Japonia modernă sau în cartierul madrilen Lavapies. Vă ofer un pic din Swinging London:
„Muzica a înlocuit cărţile şi ideile, devenind principalul interes al tinerilor, mai ales odată cu apariţia celor 4 Beatles,... Rolling Stones,... cu mişcarea hippy şi revoluţia psihedelică a acelor flower children.
La Londra au apărut: minijupa, pletele lungi, ţinuta extravagantă – consfinţite de musicalurile Hair şi Jesus Christ Superstar – popularizarea drogurilor, începând cu marijuana şi sfârşind cu acidul lisergic,... cu practicarea amorului liber, cu recunoaşterea homosexualilor..., dar şi cu respingerea în bloc a faimosului establishment burghez,... în numele unui pacifism hedonist şi anarhic..., domolit de dragostea pentru natură şi de negarea moralei tradiţionale.
[...]Datorită lui am fost în stare să fac nişte lucruri pe care nu le mai făcusem niciodată: nopţi albe prin discoteci ori chefuri hippy în care aerul era îmbâcsit de mirosul ierbii, cu prăjituri din haşiş care pe mine, începătorul, mă plonjau în sfere gelatinoase, ultrasensibile, uneori amuzante, alteori de coşmar.”

Nu ştiu dacă mi-a plăcut mai mult povestea hipiotului tânăr care ajunsese celebru pictând cai şi care a murit de Sida sau cea a îndiguitorului Arhimede care îşi folosea darurile şamanice în alegerea locurilor pentru construcţia digurilor. Sau poate nebunia de dragoste a băiatului bun şi a fetei crude care m-a făcut să mă gândesc la spusele lui Wilde, că iubirea se bazează pe nesiguranţă.
Cert este că, la finalul romanului, îmi venea să-mi pun mâinile în şold a mirare, în faţa magicianului Llosa. Care n-a scos niciun porumbel de pe mânecă, dar s-a jucat magistral cu emoţiile: m-a făcut să râd zgomotos, să plâng şi apoi să zâmbesc.
Pe scurt, Rătăcirile fetei nesăbuite vă vor purta într-o călătorie savuroasă unde veţi avea cele mai bune locuri: uimirea şi încântarea.

4 comentarii:

  1. ha ha! partea cu Londra mi`a placut si mie cel mai mult. povestea fetei nesabuite si a dragostei absolut chinuitoare m`a facut sa cred ca lui Llosa nu i se potrivesc romanele de amor. povestea de amor mi se pare ca schioapata, noroc cu sfarsitul. insa partea de a cote de povestea eternei obsesii e absolut minunata. tot ce tine de decor si exclude dialogul mi se pare foarte reusit. mi`a placut Londra si absolut magistral mi s`a parut cum a prezentat esenta sadismului asiatic si mai ales relatia de tip sado-masochism.e insa o carte de care nu te desparti usor. la mine inca mai sta la intrarea in casa pe polita de chei (si are ceva vechime acolo)

    RăspundețiȘtergere
  2. am citit cartea acum de curand... sincer mi s-a parut de-o cretinitatea absoluta.

    fara suparare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu m-aş fi supărat, nici dacă aş fi scris-o eu.

    Foarte pe scurt, literatura e chestie de gust (ca multe altele).

    RăspundețiȘtergere