miercuri, 14 octombrie 2009

Uăţapăru / Whatsupper

(Calc lingvistic, pur şi simplu calc, adică îmbogăţesc vocabularul, cu noi atingeri)

Este o persoană cu ochi rotunzi şi gură vioaie. Îl întâlneşti la orice pas şi instantaneu îţi vine să-i dai pas.
Te cercetează cu o figură afabilă, genul care ţi-ar culege scame sau ţi-ar deşira tivuri, doar ca să te descoase: dacă ai votat - de parcă trebuie să schimbi lumea ca să-ţi fie bine, tu poţi schimba!, ce slogan de cct! când te aşezi la casa ta - ca să nu mai stai pe la alţii, dacă ai văzut ce magazin s-a deschis – altul, pe unde mai ieşi - pe sub, prin celelalte părţi, ce măsuri ţi-ai luat pentru caniculă – apă, apă sau era cu foc, jocu ăla?!, dar pentru inundaţii? – găleţi! şi pentru îngheţ? – palincă! şi dacă ştii că în cartier, pe colţ cu farmacia simţalbastru se dă un ochelar de soare gratis – cică aşa scrie, la unul de vedere, ceea ce mi se pare al naibii de egoist pentru ochiul rămas pe dinafara ochelarului, în vederea soarelui.
Uăţapăru e ca o picătură de Picătura care se lipeşte pe unde apucă. Ca o bucată de smoală pe care ai luat-o pe talpă şi pe care o duci până ţi se rupe.
Poţi să-i faci orice uăţapărului, dar să nu-l pui să tacă. Nici nu şi-ar putea imagina vreodată cum ar fi să fie mut. Pe loc ar deveni cel puţin ventriloc.
Eu sunt cea mai răbdătoare persoană din lume. De-aia mă iubeşte uăţapăru. Pentru că-i răspund la toate întrebările. De fiecare dată. În gând.

PS:
scapă cine poate: The Knife!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu