***din cerul străzii tivit
cu trotuare indolente
oraşul respiră neregulat
ca un puştan răvăşit
după majorat,
oamenii coboară cu mişcări lente
*** nu cred că reuşesc deloc
să ajung pentru toate,
dacă mai ţii ceainicul pe foc,
o să bei o cană cu gânduri evaporate
***când se termină piesa mea cu Tori,
pune-o tu pe următoarea
***infuzie:
hibiscus, cuişoare, coji de portocale, măceşe
într-un plic
dansăm
în timp ce aşteptarea
cu marginile albe
dă în clocot
Uite cine vorbea de castroane rotunde, dumneata, cu marginile ude! N-o să te mai salut aproape niciodată. Păcat, părul tău începea să semene cu o speranţă.
RăspundețiȘtergereAşa să faci. Aproape niciodată, te rog.
RăspundețiȘtergerePărul meu e mai decolorat de soare.