luni, 27 iulie 2009

Feels like autumn




Pe învăţătoarea mea o ţin minte, pentru că mi-a spus într-o oră de desen în care mă pictasem şi pe bărbie:
- Ce-ai desenat aici?
- Mhmm... Cred că un om de zăpadă!, i-am pus pe loc titlul mâzgălelii făcute cu responsabilitate.
- Îmi plac nasturii lui, mi-a curăţat bărbia cu batista ei.
Mi-au strălucit ochii.
- Tu zâmbeşti cu sufletul, draga mea, mi-a spus. Să-l păstrezi mereu.
Nu i-am respectat dorinţa în totalitate. Când am condus-o pe ultimul drum, hohoteam.
Într-un ajun de Crăciun, i-am desenat fetiţei prietenilor mei, un om de zăpadă. Miruna a venit cu desenul şi m-a întrebat:
- Da ce-are, omu tău de zăpadă? E răcit cumva, că are batiste în loc de nasturi! Săracu!, a oftat ea, din toată inima. Îi dau o aspirină de la mami, că am văzut eu că ia când îi curge nasu.
De atunci n-am mai pictat oameni de zăpadă. Nu mai ştiam să le fac nasturii.
Am fost ultima ei clasă, înainte de pensionare. Înainte de vacanţa de vară, spre sfârşitul orelor, ne-a întrebat:
- Ce vreţi să vă faceţi când veţi fi mari?
Cei mai mulţi dintre noi aveam în minte profesiile părinţilor. Dar pe lângă astea, aveam şi multă imaginaţie. Aşa că, din bănci s-au ridicat nerăbdătoare, răspunsurile în uniforme albastre şi bleumarin: inginer, doctoră, bucătar-şef, detectiv, marinar, cosmonaut, vânzătoare de flori, şerif. Cel mai original a venit din partea lui Puiu, colegul meu grăsuţ, cu ochelari, pe care-l aduceau mereu părinţii la şcoală, cu maşina.
- Nu ştiu.
Ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată, mai ales că ne-a făcut să ne gândim că avea dreptate.
Mă gândeam la ce spusese Puiu. Aşa era. De unde era să ştiu eu dacă într-a cincea, o să mai pun trusa cu acuarele în ghiozdan? Sau Atlasul mare şi colorat cu animale şi plante? Când mi-a venit mie rândul, deja mi se părea o aşa mare bătaie de cap, că am rămas pe gânduri câteva clipe.
- Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?, mi-a repetat învăţătoarea.
- Eu vreau să fiu mică, i-am răspuns şi m-am aşezat lângă Puiu care m-a privit cu admiraţie. În pauză mi-a spus la ureche:
- Ai văzut că n-a mai dat nimeni răspunsuri ca ale noastre?

..........................................................



PS:
Mi se-ntâmplă să-mi pun o mână sub obraz şi să mă-ntreb ce-am făcut pentru mine azi. Învăţătoarea mea m-a învăţat. Amintirea ei naivă, are conturul unui înger prăfuit.
Mi-e tare dor şi de toamnă.

11 comentarii:

  1. Cind ma duc seara la culcare
    Imi pun o mina sub obraz
    Si ma intreb cu'ngrijorare
    Ce'am facut eu oare azi?

    O zi trecuta fara fapte
    Care sa'ti fi ramas in minte
    In viata ta e ca o noapte
    Sau ca un basm fara cuvinte.

    Cit timp tu n'ai facut nimic
    Pamintul s'a'nvirtit odata
    Si doara nu'i atit de mic
    Si'a dus in spate lumea toata.

    :)

    E cam nula, estetic vorbind, da' e una din poeziile mele preferate. Si printre putinele pe care le mai tin minte din copilarie, pe linga Zdreanta si Melc melc cotobelc. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Mi le amintesc pe toate trei.

    Eheee, "Îndemnul" lui Demostene Botez... o poezie cuminte, cu toate cele şase catrene şi rima ei încrucişată, e plină de miez.

    Fii atent aici:
    comparaţia "o zi trecută fără fapte ca un basm fără cuvinte", trimite la şi dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, la însuşi rostul existenţei. Nu ţi-ai scris ziua, n-ai trăit-o. Mergem firesc, pe cărarea care se deschide spre motivaţia actului existenţial, poate chiar spre Carpe Diem!, dacă înclinăm spre intensitatea momentelor. :):) Deşi, din câte-mi amintesc, o ţinem pe-aia cu finalitatea actului existenţial, că parcă poezia se termină cu ridicarea unui monument, fie el şi simbolic.

    Oricum. Cu poezia asta nu-s de acord când mi-e lene. Atunci, chiar că nu-mi pasă că pământul se cocoşează cu toată lumea asta. Mă întind mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. :)

    Mie mi se pare geniala metafora cu basmul fara cuvinte. Imi aduce aminte putin de Never ending story, daca stii filmul.

    Si nu ma duce cu mintea la Carpe Diem, mai degraba la o abordare magica a lumii, ceva de'a dreptul oriental, in care fiecare participam cit se poate de activ la scrierea cartii universului astuia. Carpe Diem, dupa mine, este tocmai refuzul de a participa la ceva atit de larg si retragerea in individual.

    Da' asta e doar interpretarea mea :)

    Mie mi'e lene mereu. Asa ca am avut de ales intre a'mi calca pe inima si a avea mustrari de constiinta. Am ales varianta din urma, mustrarile sint mai usor de ignorat :D

    (cind mai vii prin Bucuresti sa te mai plimb putin?)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ştiu filmul, dar cred că am văzut o variantă mai veche. Şi cartea.
    Vezi câte interpretări, are poezia asta? Şi, dacă ţinem cont că se cheamă "Îndemn", fiecare poate să îl ia pentru ce vrea el. Chiar şi pentru lene, cu mustrările ignorate. :P

    (Am fost luna trecută, prin Bucureşti. Mai bine, spune-mi ceva despre Egipt, ca să uiţi că n-am dat niciun semn cât am fost în capitală. Cum e nisipul?, presupun că încă n-ai apucat să te comporţi ca un turist, având de lucru.)

    Şi ce voiai să te faci când vei fi ajuns mare? :) N-ai voie să răspunzi ce m-am făcut.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cind eram mic voiam sa ma fac detectiv. Imi placea mult ideea. Imi place in continuare si, cumva, am ajuns detectiv. Numai ca nu detectez oameni, criminali, ci erori pe la chestiile de care ma ocup. Cu tehnici mai degraba detectivistice :)

    Acu', ca m'am facut mai mare, vreau si eu, ca si tine atunci, sa ma fac mic. Era asa de bineee...

    O sa trec peste faptul ca ai fost in Bucuresti si nu ai dat nici un semn, o sa prefer sa cred ca ai fost in timp ce eram eu in Egipt :) (asta e a treia oara cind vin).

    Egiptul... nu prea am avut vreme si nici vointa sa'l vizitez. Ocupat, e drept, dar si cu ceva timp la indemina. Numai ca nu imi plac oamenii. Si, mai mult, nu imi place cum reactioneaza la pletosenia mea. Am avut o experienta destul de traumatizanta la o iesire in public, am vazut cum e sa ai agorafobie fiind instantaneu inconjurat de o multime de oameni care se uitau la mine ca la urs si intrebau toti deodata cite ceva intr'o limba pe care nu o inteleg, invadindu'mi spatiul personal.

    Asa ca nu am mai repetat experienta. Daca o sa revin vreodata ca turist, o sa ma mentin pe traseele turistice, acolo unde localnicii sint obisnuiti cu curiozitatile naturii pe care le reprezentam noi, europenii. :)

    Iti povestesc mai mult la un suc, cind mai treci pe la noi, prin capitala :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule detectiv, e aşa de bine să fii mic! :)

    Păi, cred că erai sigur în Egipt, când am fost eu la Bucureşti. :)

    Poate că toţi oamenii ăia care te-au înconjurat, voiau să te întrebe ce şampon foloseşti, invidioşi pe pletoşenia ta, vezi bine.
    Te înţeleg. Ştiu cum e să te simţi invadat. Îţi vine să pleci, pur şi simplu. Eu fac asta, de multe ori. În asemenea cazuri, fizic rămân pe-acolo, dar în sinea mea, deja m-am descălţat, m-am făcut comodă şi mi-am pus muzică şi vin.

    Îţi doresc nişte zile mai puţin călduroase, o să-l momesc pe Ra cu îngheţată. În faţa unei cupe imense cu vanilie şi caramel sau ciocolată cu rom, o să se topească.

    Când o să mai trec prin capitală, o să iau sucul. Cu poveşti cu tot. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai vazut Jesus Chris Superstar? E o scena in care Iisus este inconjurat de leprosi, orbi, ciungi, toti venind spre El, cerindu'I sa'i vindece. Scena este superb regizata, incepind lent si accelerind pina la paroxism pina cind, strivit, fizic si metafizic, Iisus cedeaza, coboara din postura de Vindecator ce imbratiseaza intreaga umanitate si striga sa fie lasat in pace.

    Daca stii scena, eliminind, evident, conotatiile mistice si prezenta divina din tablou, iti poti imagina cam cum a fost experienta mea cu egiptenii. Cu inca o exceptie, a inceput direct cu paroxismul :)

    RăspundețiȘtergere
  8. N-am văzut filmul, dar deja mi-am imaginat scena, după cum mi-ai descris-o. Sala (complet echipată - cu dolby surround): Oh, holy moly, you're still alive! :)

    Dacă zici că eşti a treia oară în Egipt, nu mai merge aia cu Marius strikes again; devine numberless... Fie că-ţi place sau nu, eşti un fel de Nemuritorul, clar.

    RăspundețiȘtergere
  9. :) Ai putea spune: Marius strikes back... again! :)

    Apropos de Highlander, de la ultimul proiect inainte de Egipt mi'am achizitionat un accent scotish. Nu e el chiar Sean Connery da' merge :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Uite si bucata din film de care spuneam :) Multumita YouTube'ului:

    http://www.youtube.com/watch?v=1VGRwsYDAbY

    Recomand cautarea filmului si vizionarea in intregime. E o bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sean Connery? Hai, măi, cât să fii de bun! :P

    Bu-cu-ri-e?! Nu mi s-a părut.
    Văd eu.

    RăspundețiȘtergere