luni, 29 iunie 2009

Visul de pe fundul betonului: Jeux d'enfants (Love Me if You Dare)


Jeux d’enfants este un carusel ascuns într-o cutie, kinda magic & kinky stuff care se pune în mişcare după formula: Cap ou pas cap (Poţi sau nu poţi?). Deci povestea e scrisă într-o limbă de circulaţie universală.
Prietenii sunt ca ochelarii. Îţi dau un aer inteligent, dar se zgârie uşor şi te mai şi obosesc, concluzionează Julien Janvier. Din fericire, unii sunt supermişto, ca Sophie Kovalsky. Cei doi sunt temerarii care se avântă pe căluşei. Din vârtejul acela, se mai văd: un soţ care are grijă de Sophie să n-o ude ploaia şi o soţie drăguţă împreună cu doi copii care l-au introdus pe Julien în rândul lumii acesteia unde nunţile sunt o mulţime de şampanii şi pateuri gata făcute ce pot fi servite şi săptămâna viitoare. Dar adevărata distracţie e în carusel. Urmând cu stricteţe legile imaginaţiei şi sfidându-le pe cele ale gravităţii, de acolo se urneşte tot universul, la comanda Sophiei: Poţi sau nu poţi? Jocul este mai bun decât orice drog: heroină, cocaină, fitz, joint, shutz, sniff, LSD, pete, gunja, cannabis, marihuana, exstazy, racine, decât untul de arahide, sexul, felaţia, 69, masturbarea, Kama Sutra, Lara Croft, trilogiile George Lucas, sfârşitul anului 2001, Neil Armstrong pe lună, plimbarea lui moş Crăciun, reînvierea lui Lazăr, transele lui Dalai-Lama, Bill Gates, colagenul de pe buzele Pamelei Anderson, Woodstock, petrecerile rave cele mai orgasmice, decât apărarea lui Sade, mai bun decât libertatea, mai bun decât viaţa.
Filmul este înainte de toate, despre trăinicia visului. Pentru care nu-ţi trebuie decât o cutiuţă frumoasă şi o prietenă frumoasă. Restul nu mai contează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu