- Pleacă, spuse ea, dar o spuse în mod automat şi ştiam
că trebuie s-o spună şi ştiam amândoi că o spune tot pe atât de serios, pe cât
de automat, dar deja când îmi spusese pleacă
şi nu plecaţi, lucrurile fuseseră
hotărâte. Era cuprinsă atâta gingăşie în micuţul cuvânt, încât am crezut c-o
să-mi ajungă pentru o viaţă, şi aproape că-mi venea să plâng [...]
-
Nu, nu, am zis, nu plec – unde aş putea pleca? [...]
-
Da, a zis ea, totul a mers prea repede şi simt că ţi-e groază de discuţii. Ce vrei, de fapt?
- Pe tine, i-am spus, şi nu ştiu dacă poţi spune unei
femei, un lucru mai drăguţ. Vino, culcă-te lângă mine şi adă şi scrumiera, aşa
putem vorbi mult mai bine.
Opiniile unui
clovn, H. Boll
Ce fain se mai targuieste pianul acela bachian.
RăspundețiȘtergere