Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

joi, 24 mai 2012

Lacustre, karmasutre


Nu că aş avea ceva de înmulţit cu Bacovia, în afară de niscaiva corespondenţe, o ţâră de spleen şi cât cuprinde leitmotiv picurat şi turnat cu găleata, dar parcă aş vrea să se mai ducă şi spre un amurg* vioLe(n)t, că mi s-a luat de ploi.

Apropo de muzică, nu cred că v-am mai (în)cântat cu Tara şi Fuki. Luaţi-le pe rând şi în acelaşi timp de câte ori vreţi.

Vreau să-mi fac voile astea:


 
  

O pre(a)ludică:
Dimensiunea Umbrella -
Sebastian Reichmann, Dan Stanciu





 
 Poeme erotice  - E.E. Cummings

XV

doamna mea dezbrăcată încadrată
de amurg* e un accident
a cărui drăguţenie întrece lejer orice
sclipire de geniu -
toată pictura de pe lume
se face mică înaintea acestei muzici, iar poezia
nici nu se poate apropia de teama perfecţiunii ei.
între timp, toate acestea o descriu minunat
Dar eu (după ce am luat în braţe
tabloul) o grăbesc lent
către gură, îi gust cochetăria studiată
ritmul
intens al
lenei
precise. Mănânc preţul
unui gest imaginabil
exact cald păgân

(traducere, Dan Sociu) 


2 comentarii:

  1. Inspirata inventie karmasutra asta! Pana la urma urmei, e vorba tot de carne, in-carne, re-in-carn(e)-are :))

    RăspundețiȘtergere