Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Sosesc păsările călătoare

I am the escaped one,
After I was born
They locked me up inside me
But I left.
My soul seeks me,
Through hills and valley,
I hope my soul
Never finds me. (Pessoa, I Am the Escaped One)


Voiam să-ţi spun că te iau cu mine.
- Aş vrea să nu-mi lipseşti.
- Aş vrea să lipsesc din mine.


Voiam să-ţi spun că azi-noapte am visat zăpadă şi maci. Cerul era de un albastru intens. Ameţitor. Şi într-un colţ, un pâlc de maci. Roşii ca nişte pete de sânge, pe întinderea sclipitor de albă. Ca o inimă care începe să bată. Încercam să-i fotografiez şi-mi simţeam bătăile în tâmple. Ca şi cum cuvintele ar fi vrut să-mi deschidă venele. Să strige. Să-mi iasă prin ochi. Îmi dădeam seama că mi-era iarnă şi cald în acelaşi timp.
Cel mai mult voiam să-ţi spun că avem păsări în noi.
Să laşi fereastra deschisă.


PS:
zboară uite cum zboară:

Yann Tiersen, C’était ici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu