joi, 17 noiembrie 2011

Light-uri



Midnight in Paris (2011)

O lume de basm (citeşte film) care se deschide magic, în bătăile clopotelor de la miezul nopţii. Spre surprinderea fraţilor Grimm care o pregătiseră de bal pe Cenuşăreasa, fratele Woody îl introduce în plin bal, pe scriitorul Gil Pender. Acesta intră să danseze charleston, în Parisul anilor 1920, teleportându-se cu ajutorul imaginaţiei, în epoca sa preferată, prin evitarea butonului pe care scrie engage într-un prezent fad care îl nemulţumeşte.
Delicioasa feerie suprarealistă în care Gil ajunge în preajma soţilor Fitzgerald, a lui Hemingway, Picasso, Adriana, Gertrude Stein, Cole Porter, Djuna Barnes, Man Ray, Buñuel, Dali îi revelează lui Gil că nu se poate refugia în trecut. Deloc întâmplător, romanul pe care-l scrie este despre un om care lucrează
într-un magazin cu lucruri vechi şi amintiri, Nostalgia. Pentru că până la urmă, Gil Pender înţelege să evadeze asumându-şi prezentul.


Întâmplător, azi am găsit într-un cotlon al memoriei mele, o cutie muzicală cu balerină. În scrisul aproape şters, am recunoscut sigla magazinului Nostalgia.
Archive, Lights live with orchestra





„După Camus, întrebarea dacă viaţa merită sau nu să fie trăită, era singura întrebare filozofică pertinentă. A fost unul dintre motivele – şi bineînţeles că a fost unul foarte naiv – pentru care, mai târziu, am studiat filozofia. Pentru a afla răspuns la întrebarea asta, aş fi putut la fel de bine să studiez şi chimia.
S-ar fi rezolvat şi dacă aş fi atacat o fabrică de pâine.”
(Istoria calviţiei mele, Arnon Grunberg)



Cargo, Nu mai am ţigări

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu