Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

miercuri, 30 noiembrie 2011

Din tot de-a unul şi de-a una

Postmodernul bărbos şi Cititoarea

el umbla mai tot timpul neras
în ciuda feţei de sălbatic
avea o politeţe ieşită din comun
bună ziua doamnă şi sărbători fericite
îi spunea femeii de la care cumpăra mere galbene
ca unei contese sărăcite de soţul care jucase la cărţi
toată averea familiei
când se gândea la viitor i se făcea brusc somn
din cauza presiunii: încordare atenţie preocupare responsabilitate
ar fi vrut să trăiască într-o săptămână de duminici
uneori se foia prin pat cu lumina stinsă
gândindu-se la ritmurile diferite ale vieţii
Nina Simone Depeche Mode Leonard Cohen U2
continente ce pluteau într-un timp muzical personal
spre planeta vârstelor fragmentate ca nişte falii
alteori ţinea în braţe o femeie perfect imaginară
rotind noaptea ca un bărbat imperfect şi tandru

scria ca şi cum
scrisul l-ar fi făcut mai bun mai profund mai puternic mai uman
dar ştia că scrisul se pierde şi el în şirul micilor iluzii umane

ea era mai tot timpul confundată cu o studentă înaltă şi subţire
a început sesiunea? o întreba bibliotecara cea nouă
încă nu îi răspundea zâmbind
Haruki Murakami Jonathan Foer Arnon Grunberg Martin Page
acum se studiază alţi scriitori adăuga bibliotecara
iar ea continua să zâmbească
uneori privea oamenii de pe stradă ca pe nişte ferestre
închise deschise aburite îngheţate largi înguste
alteori rămânea înăuntru
gândurile ei roteau tăcerea trecând-o prin tot pieptul
caleidoscop ritmic al cuvintelor
visa adesea un bărbat al cărui chip nu-l întâlnise
tandru ca o impresie de dimineaţă caldă
când toată pielea ei venea din mâinile lui înnoptate


citea ca şi cum
ar fi intrat de fiecare dată în poveştile lor
fără să-şi ceară voie găsindu-se printre
singurătăţi tristeţi iubiri bucurii vieţi morţile altora
dar ştia că povestea ei se scrie încă


lumea aceasta stranie şi fascinantă a relaţiilor şi sentimentelor
ce leagă sau despart postmodernul bărbos de cititoare
îi poartă pe fiecare în parte şi poate împreună în rumoarea lor neobosită
un haiku acoperind cu freamătul său alt freamăt

4 comentarii:

  1. Trebuie sa caut Arnon Grunberg si Martin Page. :)

    Iti iubesc blogul, stii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pin, musai :)

    Şi-ţi zic aşa:
    "Istoria calviţiei mele" - A.G.
    "M-am hotărât să devin prost" - M.P.
    "O perfectă zi perfectă" - M.P.
    "Despre ploaie" - M.P.

    Ştii că de la tine aştept primii bulgări în geamul blogului?

    RăspundețiȘtergere