sâmbătă, 18 iunie 2011

Blog in / Blog out

Mulţumesc pentru mesaje. Dar n-am plecat de tot. În scris nici nu cred că am cum să plec de tot. Mai sunt de văzut, ascultat, simţit, trăit, scris, citit, tăcut. De împărtăşit. Doar că voiam să nu vă faceţi griji, dacă nu vă vedeţi comentariile şi nu vă răspund repede. Uneori n-am chef de mine şi atunci plec de-aici şi hoinăresc pe la voi sau în cealaltă parte, chiar dacă nu mai zic nimic.

Scrisul îmi pare ca un glob dintr-alea care m-au fascinat dintotdeauna. Le scuturam şi se umpleau dintr-odată cu te miri ce. Deşi nu am nici măcar unul, păstrez imaginea mea când l-am găsit pe primul, la nişte prieteni de-ai părinţilor mei pe care i-am vizitat într-o primăvară blândă, caldă şi înmiresmată. Eram foarte mică, purtam rochiţa mea din catifea albastră făcută de buna la maşina ei de cusut şi îmi aduc aminte cum m-am ridicat pe vârfuri, ca să ajung la el, pe raftul bibliotecii. După ce l-am scuturat din câte părţi i-am găsit eu atunci, l-am aşezat cuminte înapoi, convinsă fiind că nu terminasem de văzut tot ce avea în el.
Azi ştiu că, dacă altcineva l-ar fi scuturat, ar fi văzut pe lângă petalele mele de flori colorate şi fulgi de zăpadă, poate fluturi, stele, păsări...
Scrisul e un glob. E rotund, are multe în el şi poate începe mereu din altă parte.


PS:
Ia scuturaţi voi, globul ăsta care cântă:
Tori Amos, Here. In My Head
(mmm, inspirat videoclip...)

2 comentarii:

  1. ai globuri minunate in tine. pe mine ma omori cu rochita ta de catifea albastra si cu piesa lui Tori si cu fluturi pasari stele cu tot ce mai esti tu. dar nu=mi pare rau ca mor. bucuros sa te citesc de fiecare data altfel
    M.

    RăspundețiȘtergere
  2. M., rochiţa din catifea albastră făcută de buna mea, o să-mi vină bine mereu ca şi Tori. Îmi vine bine la suflet. Eu aşa mă bucur acum ca un copil, că am reuşit să găsesc un videoclip inspirat pentru piesa asta pe care o iubesc de mor. :)

    (Mulţumesc pentru apreciere, zise Zvârluga chitindu-se cu obrajii în palme, în preajma bradului. Mă face să mă simt ca-n apropierea Crăciunului pe care l-am cam uitat de vreo câţiva ani...)

    Şi nu muri, că uite câte mai sunt, zic şi eu.

    RăspundețiȘtergere