joi, 2 decembrie 2010

Un mijloc de transport numit dorinţă




De dimineaţă m-am trezit cu ea.


- Aş vrea să lucrez într-un bookshop sau într-o librărie-ceainărie, i-am spus Corei, privind în ceaşca de cafea de parcă aşteptam să se întrupeze din zaţ, cel puţin o prognoză meteo.
- Ce-ai, măi, iar ai avut insomnie?, a răsărit în cadrul uşii, Paulciufut.
Habar n-ai că mulţi dintre patronii acestor locuri care ţie şi altora însetaţi de cultură, ceaiuri, cafele, vă par minunate, sunt indivizi care n-au nicio treabă cu cărţile. Am auzit că unii spală bani în asemenea îndeletniciri.
(Paul e soţul Corei şi seamănă leit cu Dondănel din Aventurile lui Habarnam. Bunăoară, dacă apari entuziasmată, cu vântul ieşirii la aer curat, în pânzele umflate ale pieptului, Paul nu uită să te întrebe de ce eşti veselă când se întâmplă atâtea nenorociri în lume.)


Pe la prânz o simţeam circulând prin vene.


Am intrat în librăria de lângă teatru.
Să fi avut vreo 20 de ani, tipa din spatele calculatorului. Grăsuţă, scundă, spelbă şi cu o privire de nu ştiu ce caut aici, dar dacă tot sunt la calculator, pot să-mi verific mailul. Ia că am şi messenger!
Cum n-am găsit ce căutam, eu şi cei de la U2, mi-am zis să întreb de Cronica păsării-arc a lui Murakami, o carte excelentă şi pentru a fi dăruită.
- Da cine mai e şi Karuki Murahami? N-am auzit niciodată de el, a ridicat vocea ca şi cum vina ar fi fost a mea, că Haruki n-a reuşit să fie nici măcar new entry, în topul ei.
Sunt o tipă foarte calmă, recunosc. Greu, dar foarte greu mi se-ntâmplă să mă scoată cineva din minţi. Ei bine, în momentul ăla am vrut să iau o portavoce şi să-i urlu în urechi, fără milă. Toate titlurile cărţilor niponului. Mereu în portavoce. Dar parcă şi portavocea aia, ce vină avea.
- Haruki Murakami este cel mai bun prieten al meu. A scris peste 10 cărţi şi m-a învăţat japoneză.
- Mai doriţi şi altceva?, m-a întrebat ea, aproape sfios şi cu puţină invidie, acum că aflase despre prietenia mea cu un individ care scrie şi poate fi cunoscut, aflat - iacătă.
- Sayonara, i-am zis şi am ieşit fără să trântesc uşa, din respect pentru cei mulţi şi vii din rafturi.


Intru în seară şi-mi dau seama că, de fapt, voiam să-ţi scriu că aş fi vrut să fii aici. Sau eu acolo. În acelaşi loc va fi noapte.



PS:
Când iei pe cineva de mână, o faci doar ca să nu-i fie frică de exploziile din cer.
Desigur.

Explosions in the Sky, Your Hand in Mine

6 comentarii:

  1. Marturisesc ca si eu as fi fost revoltata, dar nu m-am putut abtine sa nu zambesc, in acelasi timp, citindu-ti povestea:)
    Frumos ar fi fost ca tu sa intri si sa-ntrebi ceva despre Murakami, iar ea sa raspunda:
    "Va referiti la Haruki sau la Ryu?":)

    RăspundețiȘtergere
  2. G.,donsoara cu pricina merita o lovitura cocorului sau ceva care sa-i cada in cap dintre rafturi,o enciclopedie.eu nu-s asa calm ca tine:)si nici n-am rabdare.
    'Autopotretul scriitorului ca alergator de cursa lunga'-ultima carte de-a lui citita de mine,dupa care m-am dus si am alergat prin parc:)

    convingator pretextul de a tine pe cineva de mana:P si-mi place piesa,e prima auditie.multam ca bine le mai gasesti.

    V.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoasă redarea textului, de la ideea asta poate ieşi un poem deosebit: "privind în ceaşca de cafea de parcă aşteptam să se întrupeze din zaţ, cel puţin o prognoză meteo".

    RăspundețiȘtergere
  4. domnita, apriga mai esti la suparare:-)

    mijlocul tau de transport merge oricand si oriunde. as vrea sa intreb de cine ti=e foarte, dar mai bine putin. las asa.
    imi place cum ti-a iesit pre-textul boldat din text. e cea mai frumoasa intalnire pe care am citit-o lately:in acelasi loc va fi noapte.
    din postarile tale mai vechi stiam ca cine se ia de Murakami, se ia de tine.bine ca mi-ai amintit.
    so who is Murakami?:PPPPPP

    incognito

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand iau pe cineva de mana o fac doar ca sa nu ne fie frica :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mina, dacă ea ar fi întrebat în felul de care zici, librăria s-ar fi rotit şi dintr-odată, m-aş fi pomenit într-o lume de vis. Dar asta-i deja altă poveste.
    (apropo de Ryu - "Albastru nemărginit, aproape transparent", doar titlu mi-a plăcut)

    Sensei V., eu nu prea sunt războinică.
    Mai degrabă, vreun seppuku, dacă aş fi cel puţin samoroaică.
    Am citit "Autoportretul". Îndeamnă la un jogging susţinut. Şi al scrisului.
    Cu plăcere. Şi altă dată.

    Maskirovka, mulţumesc. Poate că va ieşi.

    incognito, niciodată "degrabă vărsătorie de sânge", vorba cronicarului.
    "a-i fi dor de ceva/de cineva", îţi poate fi dor de ce n-ai avut niciodată, ce-i drept într-un mod foarte ciudat...
    Murakami e un tip mişto. Ies la un sake cu el, acum.

    xxl, sper că-ţi dai seama că sunteţi cei mai curajoşi, de aici, până la cer şi-napoi.

    RăspundețiȘtergere