luni, 6 decembrie 2010
timp alb-negru
*trebuia să închizi ochii şi să te întorci la lumea ca de vată a unei nopţi alese cu luare-aminte din evantaiul cărţilor de joc*
*o lumină umedă se filtra ca un înger până la patul cu plapumă galbenă*
*prezentul se bărbierea cu cioburi de sticlă în lipsa unui brici îngropat în vreo glastră*
- Take it easy - zise Babs. – Have a drink, sonny, don’t be such a murder to me.
- Ce nevoie era, spune-mi şi mie, să le zăpăceşti pe babe cu adolescenţa noastră puritană de cretini fricoşi? Măi, sunt beat criţă, frate dragă. Mă duc acasă.
- O să ajungem să ne ducem la Bibliothèque Mazarine să facem fişe despre soiurile de mandragoră, şiragurile de mărgele ale triburilor bantu sau istoria comparată a forfecuţelor de unghii.
- Toate fanteziile astea de a corecta limbajul, sunt vocaţii de academician, băiete, ca să nu spun de gramatician. A descinde sau a coborî, treaba e că personajul a luat-o pe scări în jos şi basta.
- Nu şi-a dat seama că nimic nu se susţine, dacă nu-l proptim cu fărâme de timp, dacă nu inventăm timpul ca să nu înnebunim. (Cortazar, Şotron)
PS:
şi cel mai bine ne închide ochii, valsul lui Shostakovich:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
din nefericire, 'inventarea timpului' nu ne-a ferit de nebunia timpurilor.
RăspundețiȘtergeredin fericire, cel mai bun pentru a ne deschide ochii e cite un vals (sau un val, sau un vers, sau o vorba).
Claude, aşa este.
RăspundețiȘtergere(ce-i mai bun în toată nebunia: vals, val, vers, vorbă)
Mă bucur că ţi-ai făcut timp să treci şi pe-aici.
cel mai bine ne închide ochii? ba să ştii că eu l-am folosit ani de zile ca alarmă. drept e că mă obliga la multe snooze-uri dar totuşi! :)
RăspundețiȘtergeredaaa,Shostakovich ne inchide ochii atat de frumos :):)
RăspundețiȘtergere