Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

marți, 28 decembrie 2010

Adaptare





Îmi trece vreun gând rezonabil prin cap? Prin capul meu chel? Poate că, dacă aş fi mai fericit, nu mi-ar mai cădea părul. E clar că trebuie să fac mai mult. Astăzi este prima zi de odihnă din viaţa mea. Sunt un clişeu ambulant...
Ar trebui să alerg din nou. Poate să fac alpinism. Ar trebui să cer mai mult de la viaţă. Ce mi-ar trebui? Să mă îndrăgostesc. Am nevoie de o prietenă. Am nevoie să citesc mai mult... Ce-ar fi să învăţ rusa sau altă limbă străină? Sau să cânt la un instrument. Aş putea vorbi chinezeşte. Aş fi un scenarist care vorbeşte chinezeşte şi cântă la oboi. Ar fi minunat. Ar trebui să mă tund mai scurt. Să nu mă mai prefac că am chelie. Ce deplorabil sună! Să fiu eu însumi. Să am mai multă încredere în mine. Nu asta le atrage pe femei? Bărbaţii nu trebuie să fie prea arătoşi. Nu-i adevărat. Mai ales în ziua de azi... De ce am impresia că trebuie să mă disculp faţă de felul meu de a fi?
Charlie Kaufman

Unei anumite orhidee i se potriveşte o anumită insectă. Insecta se cufundă în floare, devine sufletul ei pereche şi nu-şi doreşte decât să facă dragoste cu ea. După aceea insecta îşi ia zborul... Nici floarea şi nici insecta nu pătrund semnificaţia iubirii. Cum să ştie că dansul lor scurt face ca lumea să existe?... şi astfel ne învaţă cum să trăim, iar singurul barometru e sufletul. Când ajungi să te confunzi cu floarea, nimic nu-ţi va mai sta în cale. John Laroche

Plantele se adaptează mai uşor decât oamenii, pentru că nu au memorie.
Viaţa pare plină de lucruri de genul orhideei-fantomă. Cât de minunat e să ţi le imaginezi, să te îndrăgosteşti atât de uşor de ele... una fantastică, dar trecătoare şi inaccesibilă.
Există prea multe păreri, lucruri, oameni, prea multe direcţii de urmărit. Încep să cred că ceea ce contează cel mai mult, este să reduci omenirea la o dimensiune uşor de manevrat.
Ce încerc să înţeleg e că schimbarea nu e o alegere, nici pentru o specie de plante, nici pentru mine, ea se întâmplă, iar tu eşti altfel...
Susan Orlean

Charlie Kaufman este un scenarist care a primit să adapteze cartea lui Susan Orlean, Hoţul de orhidee, inspirată din viaţa excentricului John Laroche. Şi-n timp ce încearcă să facă asta, îşi dă seama că încă nu şi-a adaptat propria viaţă după un scenariu care să-i vină bine.
Adaptation. Cu Nicholas Cage, Meryl Streep şi Chris Cooper.

Dacă ies azi, aş putea să-mi iau pălărie, mănuşi, fular şi umbrelă.
Uneori se-ntâmplă să plouă şi să ningă în acelaşi timp. Deşi nu prea contează. Înăuntru nu e niciun anotimp, iar din mine nu am cum să ies.

Oare Muzica pentru cameleoni a lui Truman Capote îşi de/colorează sunetele în cuvinte?


PS:
Wearing the Inside Out, Pink Floyd:

5 comentarii:

  1. lasand de o parte stilul deja cunoscut, ps, videoclip, ma bucura ca nu renunti la ordine si disciplina.
    imi place:Înăuntru nu e niciun anotimp, iar din mine nu am cum să ies.
    asa e, inauntrul meu nu e niciun anotimp, e un fel de facerea lumii:):(

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi place:
    înăuntru nu e niciun anotimp
    iar
    din mine nu am cum să ies
    înăuntrul meu e tot
    timpul
    un fel de facerea lumii
    încă

    RăspundețiȘtergere
  3. zvarlugo la multi ani cu sanatate si tot ce iti doresti tu!asaa,acu ma duc cu uratul si pe la celelalte case. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. la multi ani!rezultatele: http://mihaeladitoscana.wordpress.com/2010/12/12/a-fost-odata/

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc mult pentru urare. Să-ţi fie anul nou aşa cum ţi-l doreşti. La mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere