Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

joi, 1 aprilie 2010

rochie



de toată ziua des/făcută
- mâna ta pe spatele meu gol
mă închizi şi pe mine?
- să nu mă prindă seara
într-un nor
puţin albastru
şi parfum



Absolut superbe!

Imaginea îi aparţine lui Samy Charnine

(blogul orei 25 mi-a făcut poftă)

Piesa, din cămara mea cu bunătăţi: Ludovico Einaudi, Divenire

8 comentarii:

  1. Pai, da. Vino tu cu bunatati, in post.:PP

    RăspundețiȘtergere
  2. ai văzut? nici măcar nu e căptuşită. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. da, da! vine de mi-nu-ne :)

    Thank you so much, ora25, for letting me share the beautiful images from your Recent Adventures.

    RăspundețiȘtergere
  4. Un spate sărutat de un nor parfumat şi albastru n-are cum să fie gol. E chiar tare acoperit! Ce mână n-ar mângâia norii de aproape?

    RăspundețiȘtergere
  5. Adi, ce faci tu aici, se poate numi tandră chiromanţie cerească. :) Îţi umple palma şi sufletul de parfum albastru.

    (Mi s-a acoperit spatele cu nori. Cred că o să plouă curând. :P)

    RăspundețiȘtergere
  6. oao, acuma văd ce mulţumiri complexe şi traduse am primit, pentru puţin. Hristos a înviat şi multă fericire!

    RăspundețiȘtergere
  7. Adevărat a-nviat!
    Şi eu îţi doresc sărbători fericite.

    RăspundețiȘtergere