Nu ştiu câte luni au fost ieri noapte, dar e a doua oară când visez un tip pe care nu l-am întâlnit niciodată. Îmi rosteşte încet numele, iar eu mă trezesc în lumina dimineţii. Înciudată că nici acum n-am reuşit să-l descopăr.
E primăvară. Cald, aer parfumat şi proaspăt, soare, parc şi haine subţiri.
Jan Garbarek zice că au fost 12 luni.
PS:
Fotografia e făcută de di.
Oo, ce bine e să visezi așa!
RăspundețiȘtergereEh, mie tot ciudă îmi e, să ştii...
RăspundețiȘtergereCred că o să fiu mai atentă la voce.
Amarât ca nu a fost nici o luna ieri noapte, si cu atât mai putin o superluna (cu care cica nu prea te întâlnesti) am dat peste postul asta...
RăspundețiȘtergere...de la care au trecut exact 12 luni.
Asta da potriveala cosmica.
Poate de unde Cosmosul, în greaca originara, însemna totodata ordine si armonie.
Oricum, îti doresc spor la scris; eu îti voi citi încet-încet poe-mele.
Nu fi amărât, o să vină ea, un pic argintată şi visătoare.
RăspundețiȘtergereChiar că potriveală cosmică.
Da, cosmos însemna şi podoabă. Ordine şi armonie, o podoabă superbă.
Mulţumesc. Şi ţie.
Nici nu mai ştiu când s-au scris, dar au curs încet-încet poe-mele mele mele...