miercuri, 17 martie 2010

Proaspete încă

*** Visul rotund din ceaşcă avea caimac. M-au trezit gustul de zaţ şi lumina din fereastră.

*** Dimineaţa paşilor mei mirosea a zambile. Am coborât scările, inhalând cu lăcomie parfumul până la parter. Mi-am imaginat o femeie de la ţară cu braţele pline de flori albe, albastre şi roz. Ar trebui să vând câteva sute de chite, ca să-mi cumpăr Happy Heart de la Clinique.
J.-B. Grenouille fiinţa prin miros. A ucis pentru a păstra parfumul, vrând să fie iubit şi să poată iubi. Mi-au rămas în minte: imaginea tuberozelor împrăştiate pe jos, legenda egipteană despre cele 13 esenţe, mulţimea orgiastică şi privirea luciferică a lui Grenouille. Un film cu un miros tare, ameţitor şi sufocant.

*** Cât m-am plimbat prin oraş, mi-am dat seama ce mai merge bine în vremurile astea când şomajul, mitingurile şi sărăcia sunt din partea casei. Covrigii. Oameni de toate vârstele stăteau la cozi sau aveau deja în mână, înşiraţi pe sfoară. Cred că am văzut vreo 5 locuri în care se vindeau. Frăţia covrigilor, solidaritate prin acceptarea lipsei, gaura covrigului îşi păstrează dimensiunea.
Mi-am luat şi eu cu susan. Am mâncat cu poftă şi oareşce nostalgie. Studenţia cu nopţile albe, covrigii, teancurile de cărţi, foile de la cursuri mirosind a tutunul colegilor care nu ajungeau la primele ore şi le împrumutau de la mine. Burta mea lipită de spate – entuziasmul zvelt al vârstei.
Aceeaşi burtă lipită de spate acum – prelungirea entuziasmului.

*** De ce prefer cărţile. Pentru că pot veni, pleca, tăcea de câte ori am chef şi la orice oră. Mă primesc aşa cum sunt. Ele. Eu – de fiecare dată.

*** Azi-dimineaţă m-am trezit şi aveam 15 ani. Fiecare an e ca şi cum ai pune o haină nouă peste cele vechi. Uneori bag mâna în buzunarele copilăriei mele şi scot diverse lucruri. ( Păsări mici: Vieţile secrete ale îndrăgostiţilor, Simon Van Booy)

*** Găluşte cu prune. Copilărie tăvălită în pesmet şi unt. Savoarea unui timp sferic.

*** Un tip cu piercinguri, părul prins în coadă, mai înalt decât mine cu un cap, în faţa mea, la poştă. În timp ce aştepta la ghişeu, s-a întors şi m-a fixat cu privirea. L-au trimis la alt ghişeu, spre ieşire. Când eu am terminat şi am vrut să ies, s-a aşezat în faţa uşii. Ne-am atins, ca să pot deschide uşa şi mi-a mirosit părul. Am fost atât de aproape, încât ar fi putut să-mi sărute gâtul. Nu ne-am vorbit. Scrisori.

*** - De ce se termină când e mai important? mă întreabă M., de neconsolat, în faţa serialului preferat.
- Ca să-l urmăreşti şi mâine, îi răspund.

4 comentarii:

  1. Mare pacat ca admiratorul tau nu avea si o pungutza cu produse promotionale de la Clinique. ;P

    (A trebuit sa ma uit pe dexonline sa vad ce-s alea chite ;-))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei, Claude, nu se potrivesc toate chiar aşa! :)

    (Nu te cred. Există şi chită de cireşe, dacă vrei să ştii. :P)

    RăspundețiȘtergere
  3. (dex-ul recunoaste ca e un regionalism, si atunci e plauzibil ca eu sa nu fi auzit de chita ;P)

    Referitor la "Parfumul": cartea am dat-o gata dintr-o suflare, ceea ce nu pot spune si despre film (pentru ca l-am digerat mai greu)...

    De cite ori mi se adresa intrebarea ce vreau sa mi se aduca din tara raspundeam: covrigi! Ai zice ca toata lumea iubeste covrigii ;-)

    RăspundețiȘtergere
  4. (Eu de când mă ştiu, am cumpărat ghiocei, brânduşe, mărgăritar, la chită, că aşa le vindeau femeile. Şi primele cireşe tot la chită, pe care mi le puneam la urechi, de drag că au apărut. Da, este regionalism. Dar chiar că nu-mi vine acum în minte, niciun alt cuvânt cu care l-aş putea înlocui, pe "chită" ăsta.)

    N-am citit cartea lui Suskind; da, filmul mi-a picat mai greu, aşa este.

    Deci cu tine se scapă ieftin. Dacă vrei doar covrigi. :) Şi mie îmi plac, mai ales cei cu susan. Dar parcă niciodată ca-n zilele astea, n-am văzut atâţia oameni mâncând covrigi şi atâtea locuri de unde se cumpără...

    RăspundețiȘtergere