marți, 9 februarie 2010

Bărbatul, râsetul, femeia, iubirea: Reconstruction



Aşa se sfârşeşte întotdeauna. Puţină magie, puţin fum. Ceva plutind.

La început a fost bărbatul singur... Urmează râsetul. Femeia. Iubirea. Poate fi un roman sau un film cu patru personaje: August, scriitorul, soţia lui, Aimee, Alex, fotograful şi prietena lui, Simon. Cititorul/privitorul trebuie să fie tăcut, să-l creadă pe cel care povesteşte şi să nu uite că totul este doar un film sau o creaţie.
Toţi caută iubire. Săracii copii. Va fi o mare bătălie.
Cei patru se întâlnesc, căutând-o în felurile lor diferite. O iubeşte August pe Aimee? Deşi o neglijează, îi dedică romanul pe care l-a scris: Pentru Aimee, fără ea aş fi nimic. O iubeşte Alex pe Simon? E-adevărat că-i spune c-o iubeşte numai când ea îi cere să i-o spună.
Deşi trăită altfel de fiecare în parte, iubirea devine o alegere necesară, atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie.
- De ce sunteţi atât de pasionat de iubire?
- Nu cred că sunt.
- Scrierile dumneavoastră sunt cunoscute.
- Asta pentru că sunt interesat de acest subiect.
- Bărbaţii experimentează iubirea într-un mod diferit faţă de femei.
- Cred că iubirea are un înţeles diferit pentru fiecare sex în parte. Pentru femeie, iubirea, tandreţea sunt necesare. Nu poate trăi fără. Pentru ea, iubirea reprezintă o conştientă alegere de viaţă. Ea alege să iubească.
- Deci iubirea poate fi alegerea cuiva?
- Da. Nu este adevărat?... De cealaltă parte, noi, bărbaţii vrem ca totul să se-ntâmple dintr-odată. Fără nicio planificare... Fie ca scop sau mijloc, iubirea este necesară. Şi este corect să fie aşa.

Răspunsurile la întrebări sunt de fapt, alte întrebări.
La întrebarea obişnuită: Cum merg lucrurile? Acasă, în viaţa ta, iubirea? Nu asta întrebăm de obicei?, răspunsul Totul merge bine, dă naştere altei întrebări: Ce te-ar face cu adevărat fericit? Da, aproape deplin.
Poate că e nevoie de curaj, să vrei să fii fericit:
- Nu ştiu, dar chiar dacă aş şti, nu aş face-o.
- În ciuda evidenţelor?
- Da.

Uneori bărbaţii se tem că pot răni femeile. Din cauza unor motive ciudate. Asta îi face să se sperie. Să se simtă responsabili. Să intre în panică. Alteori sunt foarte dulci cu ele. Dar trebuie să plece de lângă ele, foarte curând. Să rămână lângă ele, li se pare destul. Ce-i asta? Un test stupid. Poate... Dacă el dă înapoi, dacă se îndoieşte, e confuz, ea va dispărea.
Până la urmă, toată construcţia este doar un film, o creaţie, un joc:
- Credea că te cunoaşte?
- Credea că mă iubeşte.

Pe cine găseşte Aimee? Pe soţul care o aşteaptă sau pe fotograful care o iubeşte? Nu trebuie să răspundeţi. Trebuie să fiţi tăcuţi şi să priviţi/citiţi. Oricum, tot doare.

2 comentarii:

  1. ohohoo... am vazut filmul aista acum multi ani si mi-o placut atat de mult ca l-am mai vazut apoi de vreo doua ori. f fain construit :). f faina si f buna aceasta minunatie de actrita maria bonnevie. cred ca o iubesc (un pic)! :p

    RăspundețiȘtergere
  2. Daaa - construit fain...

    Panta eşti un lacom - pleonasm! :)
    Tocmai ai pus pe blog o poză cu vreo 13 gagici, parcă, din care ai extras-o pe J. Moore (bună alegere, e în zodie cu mine! :PP) şi acum o mai vrei şi pe Maria!

    RăspundețiȘtergere