Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
Credeam că-s - muguri,
şi-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câţi ghimpi,
câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc. Zâmbesc
şi hoinăresc prin văi
zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil.
(L. Blaga – Ghimpii)
PS:
Am să mă retrag, pentru că am febră şi mi-e frig, pe semnele astea m-a luat lirismul de iarnă, vorba cântecului de mai sus: I shiver to the bone, o, o, o...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, e una dintre piesele mele eterne. Fără să-i desfac cămaşa cu dinţii :))
RăspundețiȘtergereAm înţeles, păstrăm cămaşa albă, pentru o dantură sănătoasă. :))
RăspundețiȘtergere