vineri, 23 octombrie 2009
Ne cunoaştem
Ne cunoaştem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai aşa şi pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite că ţi-am reţinut
Chipul.
Eu m-am emoţionat
Şi ţi-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna maşini
Şi ape şi mai ales munţi,
Şi tot globul.
M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.
Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză. (Marin Sorescu)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imi place Marin Sorescu aici, acest sunet delicat si usor vetust
RăspundețiȘtergere(E din sipetul meu - încăpător cât un cer)
RăspundețiȘtergereservus...
RăspundețiȘtergereuitasem de Marin Sorescu...
multumesc...
toate cele bune!
Cu plăcere.
RăspundețiȘtergereŞi ţie.