luni, 5 octombrie 2009

Mulţumesc din inimă!

şi continuarea vine firesc, nicidecum partidului:
Libhumanitas care a considerat că pot să Face a Book, drept care m-a premiat cu un audiobook.
Formularea aceasta, mulţumesc din inimă, să ştiţi că-i foarte sinceră - vine din timpul în care se potrivea palmelor un pic umede şi respiraţiei neregulate.
Aveam 7 ani. Primisem un şah cu piese adevărate, pionii erau soldaţi, turele turnuri, nebunii muschetari. Când l-am primit, îmi venea să-mi şterg palmele de pantaloni, ca să nu-l murdăresc de ciocolată, simţeam că-mi ard obrajii, că mă sufoc şi atunci am spus-o prima dată. Nu mai am şahul, dar încă joc mereu cu negrele, pentru că n-am nimic de pierdut. În vara asta am luat mat de la nişte bătrânei care o cunoscuseră pe Polihroniade tânără. Pe scurt: tură la F5.
Deci, aş vrea să-i mulţumesc Monicăi, pentru că m-a anunţat şi a insistat să particip la concurs, bursucului, pentru că m-a învăţat să inserez un link, lui di, pentru că mi-a ţinut pumnii, deşi la serviciu, trebuie să-şi folosească mâinile, lui Victor, pentru că mi-a mărturisit că toate cărţile pe care le-a cumpărat datorită mie, sunt o achiziţie mult mai valoroasă decât alea de colorat sau de joc. Şi unui anonim care mi-a scris cândva că eu sunt în stare să vând biblii, preoţilor. Pe această cale, îi spun că nu prea dau pe la biserică, aşa că slabe şanse să ne-ntâlnim pe-acolo, pentru strategii de marketing.
Oricum. Când mă fac mare, vreau să fiu carte. Între timp, am de gând să mă scriu bine, ca să-mi vină poftă să mă recenzez.

Despre mâine, numai de bine:
Premiile vor fi oferite pe 6 octombrie când ne vom întâlni la absinteria Sixtina, strada Covaci – Soare, etaj 1, într-o atmosferă destins de livrescă, cu muzică în surdină şi cu un pahar de vin spumos.


PS:
Un Nithin Sawhney sturlubatic dimpreună cu Tina Grace şi cu octombrie:




Bonus:
O piesă pe care-mi place să dansez, ca să văd cât se poate încolăci şarpele ăla. Cum care şarpe? Al fachirului, fireşte. Ce-i, mă, aici, circ?! cică: daaaaa...

7 comentarii:

  1. ha, ha maestro! ;)
    si eu jucam de mic sah si-i bateam pe toti mosii, prin fata blocului. dupa ce m-am facut mare am castigat si cateva concursuri.
    in ultima vreme insa, mi-am cam luat mana de pe piese. ;)

    apropo, 'spumoase' piesele (muzicale) :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravos!
    Hmmm, acum că am aflat ceva strategii de la fanii Polihroniade, mă încumet oricând să te provoc la o partidă. :))

    De fapt, cam impropriu spus, asta cu aflatul strategiei, e drept că-s câteva mutări-cheie, dar, în fond, strategia ţi-o construieşti pe măsură ce joci, în funcţie de mutările celuilalt. Nu poţi veni cu ea de-acasă.
    De-asta îmi şi place şahul, e un joc al surprizei, ingeniozităţii, dibăciei care te face să gândeşti mult; mă ţine cumva într-o alertă calmă (- paradoxal!!!), un fel de "uite ce vine, da' ai timp să!", o stare care-mi vine ca turnată mie, celei care mişună tot timpul.

    Daaa..., bune de băut. :P

    RăspundețiȘtergere
  3. partida?
    te anunt ca nu stiu sa pierd :p
    si apoi nici macar remizele nu-mi plac :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Hei, câteodată pierzi sau câştigi. Alteori e remiză. Dar de fiecare dată, rămâne frumuseţea jocului, frumuseţe care nu mă intimidează niciodată. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Zvarlugo, Zvarlugo, de cand ti`am citit blogurile in care apare o tabla de sah, mi`a revenit in minte imaginea unei fetite carliontate din craiova imbracata in rosu, cu care am jucat la o finala la eforie nord cand eram mica. imi amintesc partida, fiindca ce mi`a facut tata dupa asta! ma lua peste picior ca am fost ciuca bataii, fiindca nici fetita nu jucase bine si as fi avut cateva ocazii de mat, dar in final m`a batut fiindca am facut o gafa monumentala si mi`a dat un mat rasunator.juca cu negrele. zi`mi ca nu esi tu!
    de la acea finala mi`o mai amintesc si pe melania medeleanu, stirista de la realitatea tv,cu care am jucat si am batut`o rapid. ea venea de la iasi. era imbracata in roz si era o frumusete de fetita. imi amintesc din timpul partidei mirosul portocalei pe care ea o manca incet si cu grija. cred ca de asta am batut`o rapid, sa scap de miros.
    cu dedicatie, fiinca joci cu negrele
    http://www.youtube.com/watch?v=4yu--OmWD3Q&feature=fvst

    RăspundețiȘtergere
  6. :) Nu eram eu.

    Cred că o să trec prin Timişoara, cândva. În loc de cârlionţi, o să fiu ciufulită. Şi o să văd eu dacă tatăl tău a avut dreptate. Deşi se poate să fi exagerat.

    (Mergea şi Karmacoma cu Massive Attack.)

    RăspundețiȘtergere