sâmbătă, 26 septembrie 2009

Sinceritate nudă: Trupul ştie mai mult – Gheorghe Crăciun




N-am de gând să vă spun prea multe despre romanul lui Gheorghe Crăciun, subintitulat Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000). Îmi permit să fiu sinceră: n-am niciun chef să scriu în sintagme gen: limbaj analitic, introspecţie, corporalitate. Nu-l recomand decât celor ce au curajul să se privească în oglinda lucidităţii: Ai întotdeauna vârsta pe care ţi-ai acceptat-o. Tânăr sau bătrân nu eşti biologic, ci psihic.
Încercarea lui Gheorghe Crăciun de a explica limbajul prin corp, devine pătrundere în visceralitatea scrisă a eului său:
Zile când nu poţi suporta nimic în jurul tău, în miezul tău. Zile când orice atingere arde, când te înfioară de greaţă, propria ta stare de conştienţă. Zile... în care nu mai vrei absolut nimic şi eşti obligat în continuare să vrei. [...]
Corpul mi se adună în cap. Gesturi, gânduri, intenţii, senzaţii, iluzii şi nervi – toate acestea se regăsesc într-o tensiune dulce, energică, letală, ce-mi înconjoară craniul, pielea capului şi se topeşte electrică în fiecare fir de păr.

Poate că-l veţi găsi dur, pe alocuri: Pesimismul ţi se dă sau se câştigă trăind? [...] Mă revolt nu împotriva sufletului meu, ci împotriva condiţiei mele de fiu, soţ, tată, cetăţean, intelectual, scriitor, profesor, fiinţă socială. Oh, mi-e şi groază să mai scriu aşa ceva: nu sunt pregătit să îmbătrânesc. [...] Oboseala te face cinic şi inteligent. [...] Pentru că sunt scriitor, n-am ce face şi supraveghez lumea; pentru că sunt om, ceilalţi mă supraveghează pe mine. [...] Sunt eu pentru că mă apăr de ceilalţi.
Eu l-am găsit profund uman: Când îţi dai seama că tot ceea ce facem, gândim şi simţim e unic, irepetabil, că fiecare secundă din existenţa noastră e dată pentru totdeauna şi nu se va mai întoarce niciodată, aproape că ţi se taie respiraţia.
După ce l-am terminat de citit, m-am gândit mult şi la titlu. De ce nu s-a numit Trupul ştie mai bine?
În realitatea lor ideală, cuvintele n-au nicio consistenţă. Consistenţa e întotdeauna a trupului. Tocmai mintea (care găseşte până la urmă propoziţia potrivită) spune asta. Gheorghe Crăciun a fost sincer de la început.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu