După cutremur

N-aş putea să vă spun exact ce am visat, pentru că nu mai ştiu când am dormit. M-am trezit în toiul nopţii, pe la 4.00. M-am trezit forţată de loviturile de ciocan ale vecinului de sus. Mi-nu-nat, mi-am spus. Iată ce surpriză răsunătoare! Am vrut să ies aşa, în pijama şi cu părul zburlit, să mă duc, să-i bat în uşă cât pot eu de tare, să-l întreb de unde şi-a luat ciocanul şi dacă sparge sâmburi de caise ce gust au sau dacă i s-a pus pata pe pereţi şi, în fond, cât e ciocanul ăla. Până la urmă, am renunţat. Pierdeam căldură sufletească, dacă ieşeam din pat.
Mi-am luat de pe capul patului, Cutremur de timp, o carte simpatică a lui Vonnegut şi m-am cufundat în timpurile astea noi.



PS:
La fel de bine mergea şi Mistreţul (fuga prin porumb). Copt. Sau Bon Jovi - Blaze of Glory?! Parcă-i prea de dimineaţă...