Mecanica
punctului este fascinant de paradoxală.
Exact atunci când
ai pus punctul şi-ţi vine să te grozăveşti că
gata
acum poţi
să stai
să-ţi tragi
sufletul
sufletul începe
să te tragă în piept.
Punctul din
semnul întrebării, punctul din semnul mirării/minunării, punctul din punctele de
suspensie conduc la o dinamică a tăcerii. Tăcerea care te întreabă, tăcerea
care te miră/minunează, tăcerea care are să-ţi mai spună.
Întru
nes(u)punere şi rost(u)ire, mă mişcă tăcerile astea: Iubire, Scris, Viaţă
Mecanica punctului este fascinant de paradoxală: :) http://xxl.weblog.ro/?p=23206#axzz1tENX2bz1
RăspundețiȘtergereMircea, văd că ţi s-a arătat semnul din semnul întrebării. :)
RăspundețiȘtergereFrumoasă asta cu sufletul care te trage în piept.
RăspundețiȘtergere